Treburi femeieşti

M-am sprijinit aseară în gânduri vechi ce se chinuiau să-mi menţină stabilitatea. Gânduri prăfuite, fără pic de farmec, ce doar înfigeau cuţitul mai adânc şi mai adânc până am sesizat că am rămas fără atri.

Astăzi mă proptesc în idei şi încerc să relatez cu exactitate ce a fost, de fapt cine a fost. A fost el, a fost o perioadă pe care mi-e imposibil să o arunc, să o găsească altcineva să se umple de fericire. Deşi butonul pentru autodistrugere tocmai s-a activat, rămân o egoistă. A fost el, a fost al meu. De posesivitatea asta cu greu am scăpat.

A fost al meu şi nimic nu mai conta. Clădisem o lume plină de noi, ce se golea treptat, treptat. Vina nu o poartă nimeni, ori o purtăm cu toţii.

Cu timpul învăţasem că simţămintele te fac slab, din ce în ce mai slab şi încercam să scap cum puteam de ele.

Acum sunt de părere că ele te fac puternic. Când eşti capabil să te laşi iubit, să iubeşti la rândul tău, să îţi poţi exprima stările fără să ţi se pară că eşti penibilă, cred eu, că eşti cel mai fericit om.

Advertisements

3 thoughts on “Treburi femeieşti

  1. “Acum sunt de părere că ele te fac puternic. Când eşti capabil să te laşi iubit, să iubeşti la rândul tău, să îţi poţi exprima stările fără să ţi se pară că eşti penibilă, cred eu, că eşti cel mai fericit om.” uite ca la asta nu m-am gandit, si eu cred, si tot timpul am crezut ca sentimentele te fac slab, dar poate ca nu e chiar asa… 🙂

  2. Pingback: Treburi femeieşti (via it’s all about J.) | Ado Feck

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s