Atât

I-am spus că-s visătoare şi a râs. A râs aşa, fără probleme, crezând că glumesc. Eu îmi rupeam gândurile sprijinindu-mă-n palme, el râdea zgomotos şi toţi îl priveau acuzator.
I-am spus că îmi place să mă pierd de tot şi să mă ascund acolo unde ei nu ajung şi nu pot distruge ce-i mai bun din mine. Atunci a tăcut. Doar s-a ridicat şi mi-a lăsat un bilet. “Nu supravieţuim uniţi, fiecare visător în lumea lui, chestia asta nu ar merge”
Cu universul puţin zdruncinat, am schiţat un zâmbet.

Advertisements

One thought on “Atât

  1. Pingback: Realități « Andra Pavel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s