poem nocturn eşuat

Răspuns Ralucăi (poem nocturn eşuat)

o pană, nesofisticată, de-un negru şters
odihneşte pe umărul drept
nu-mi spune poveşti
nu ştie să dea sfaturi
atât de leneşă şi totuşi a naibii de apăsătoare
îmi smulge zâmbetele şi le împrăştie pe unde apucă

pana asta, îmi zic mie, şi mă aude celălalt eu în timp ce-mi roade din maxilar
(las’ să roadă, că până reuşeşte să înhaţe ceva, se termină şi viaţa lui ş-a mea)
am primit-o-n dar de la un unchi, al cărui nume mi-e greu să mi-l amintesc
tot ce pot spune e că avea nişte mustăţi, uşor arcuite
şi nişte ochi aburiţi de alcool
pana asta, nu mi-a fost dată să-mi poarte noroc
ci să mă transforme-n epavă!

Advertisements

15 thoughts on “poem nocturn eşuat

  1. “Imi smulge zambete si le arunca pe unde apuca”
    Imi place poemul chiar de la sfarsit spre inceput.
    Mie imi place o pana care sa-mi poarte noroc!

  2. Pingback: poem nocturn eşuat (via Bianca Dobrescu) | Ado Feck

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s