Sophia în dilemă. DileSophiamă!

Nu a trecut mult timp şi mi-am găsit rămăşiţele pe-o şina îngheţată de tren. Ai zice că fac aluzie la Paler, însă nu-i nici pic de adevăr în astă supoziţie.

Mi-e dor. Nu, nu mi-e dor de acel el care a distrus tot ceea ce era mai bun în mine. Mi-e dor să simt că mi se frâng genunchii după un anume X, că nu am pace, somn, nici să mai definesc starea asta nenoricită ce-mi lipeseşte atât de tare nu mai reuşesc.

Ceva se întâmplă. Socrate spunea că prin uimire a luat naşterea filosofia. Oare să mă întreb ce nu-i în regulă? Eh, în regulă nu ar trebui să fie decât litere haotic aşezate. Oricum deja am făcut-o.

Aseară mi-a scris, nu o mai făcuse demult, însă nu-mi permit, nu vreau şi nu vreau să fiu slabă. Deşi la dracu, am 45 de kg.

Când îmi aruncă un zîmbet să zicem de la zece metri, oh, totul se învârte, poate fiindcă înainte am dat o raită pe la pub-ul de lângă, ori poate doar îmi permit să simt.

„Ei, parcă nu aveai suflet, nu ziceai tu că ai -21 de grame?”

Hahahah.

Nimeni nu mă crede. Şi chiar dacă ar crede toate aberaţiile pe care le scot probabil la un moment dat vor realiza, în cazul în care le pasă-ceea ce e rar-deci încă e speranţă, că sunt slabă. Că mi-e uşor să mă îndrăgostesc, că sunt o visătoare, că uit de mine, şi mă uit pe unde pot, pe unde nu mă găseşte nimeni.

Nici nu ştiu dacă are cu adevărat relevanţă ceea ce înşir aici. De ce o fac? Să mă scap de un posibil eşec.

Sunt rea, da sunt rea, ştiu că citeşti acum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s