hah

muzică nebună în căşti, pe drumul ce duce spre casa lui nea mitică un singur ins îşi flutură umbrela roşie
paltonul verde de toate zilele pe mâna stângă, marcel mi-ar amesteca oasele într-o îmbrăţişare- noroc că nu-mi place numele
o şuviţă proaspăt ciopărţită atârnă pe umăr, tanti veta cea de la etajul trei ronţăie cu poftă braţul soţului altcuiva
un gât de vin pe stomacul gol, copilul de la trei îşi amestecă globulele roşii cu cele albe-n pahar
ochelarii şi-un ritual ciudat despre care nu voi scrie astăzi, durduliul de peste stradă îmi face cu mâna
nişte dinţi plini de ciocolată ies la iveală plec capul şi merg mai departe
dans în ploaie sărutări, mi se face greaţă
în propria-mi mizerie mă scald luând pauze lungi stând turceşte şi freonând let it be
toatea astea-s pe cât de normale pe atât de banale
există câtă vreme exist – asta dacă nu-i totul o minciună frumoasă
Advertisements

2 thoughts on “hah

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s