Nu ştiu voi II

nu ştiu voi
dar mie ploaia-mi spală păcatele
şi atunci mă simt ca-n vremurile copilăriei
de-o inocenţă de mult pierdută

nu ştiu voi
dar mie fulgerele îmi luminează sufletul
şi atunci alerg desculţă
cu iarbă-n plete
şi caut adevărul în pământul ud

 

nu ştiu voi
dar pentru mine un zâmbet e mai presus de orice
zâmbesc celui ce-mi zâmbeşte fără să-mi conştientizez fapta
cred eu că aşa se apropie sufletele

 

nu ştiu voi
dar uneori când văd o persoană că-mi zâmbeşte
fericirea-mi invadează trupul
şi pentru întâia oară (de fiecare dată întâia,
fiindcă stările mele se amplifică cu fiece clipă )
mă simt mulţumită
şi arunc cu zâmbete pe ici pe colo
o mare de zâmbete în care
te poţi scălda până butoanele pentru fericire ţi se activează

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s