NU

spaţiu-timp

în fiecare zi la aceeaşi oră
se întâmplă pe ici pe colo
pe unde nu se uită nimeni

acţiunea în sine

mereu mă aşez pe locul tău
îmi zâmbeşti
jucăm foarfecă piatră hârtie
mereu e piatră
şi de fiecare dată câştig

una din cele mai mari temeri

dimineţile mele lângă tine sunt atât de frumoase încât mi-e teamă să interacţionăm cu alţii
poate într-o zi nu vom mai sta unul lângă altul ca doi proşti îndrăgostiţi
şi nu ne-om mai ridica în slăvi defectele

scriu aici şi încă mi-e frică

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s