aiureli

nemurirea o aduce vântul dinspre steaua polară unde alaltăieri parcă le mâncam maxilarul

aseară fredonam primăvara lui vivaldi în bucătăria de pe carul mic sau mare

nu-mi aduc bine aminte

el îşi rostea rugile deocheate sub sânii mei

că prefera unul mai mult iar celălalt devenea gelos şi-l lovea până-l lipea de pământ

ce mai contează

 

a plecat şi ăsta

după ce a lins varul de nervi

pereţii inimii mele acum maronii

s-au enervat la culme şi se strâng treptat

mi-a ieşit sfârşitul pe frunte

mă tot privesc în oglindă

asta dacă n-am geamănă.

 

Advertisements

2 thoughts on “aiureli

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s