Eram şi copila Pădurilor

Bunica s-a dus de mult, uneori mai visez că-mi citeşte ca-n vremurile copilăriei. Atât copila bunicii cât şi a pădurilor dese ale Boţeştilor, zic cu o fală de neînchipuit tuturor că, am fost. Nu cred să mai fiu de ceva timp. Şi, Doamne, cât mi-e dor de umbra mânătărcilor, a frunzelor uscate nimicite de paşii mei grăbiţi, de ecoul vocii ce răsuna pretutindeni, şi ea mă aştepta cuminte, strângând măcriş într-o găleată veche, la gura Turcinei. Amestec anotimuri, amestec amintiri, e o grabă-n mine. O grabă de a mă reîntoarce pe meleagurile astea de vis. Nu mă veţi crede dar, acolo unde am copilărit, Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene te prindeau puternic de mână şi zburdau alături, imediat ce-ţi scuipai de trei ori locul unde odihniseşi – cumva să elimini ielele din ecuaţie- şi fredonau (fără să rămână-n urmă) Andri Popa. Pârleazuri, buturugi, mărul galben din mijlocul grădinii în care-mi făcusem “casă”, toate astea apar şi dispar la fel de brusc. Fragi, căpşuni, cireşe la urechi, dulceaţă de trandafiri, vişinul pe care singură l-am scuturat când am înaintat în vârstă…îmi duc lipsa.Le duc lipsa. Nici nu ştiu dacă mai sunt. Eram copila tuturor, acum hoinăresc prin lume, ferindu-mă de spini…

 

 

recomand ladeeda şi lalaloopsy

Advertisements

13 thoughts on “Eram şi copila Pădurilor

  1. Frumos portret pictat din crampeie de copilarie !
    Cand suntem mici vrem sa fim atat de “mari” , apoi inaintand in varsta ne intoarcem adesea cu gandul in anii copilariei .
    De spini sa nu-ti fie teama, ci de delicateturi spinoase !
    Inspiratie si spor, draga Bianca !

  2. Bunica mea s-a dus de curând, și tare mi-e dor să aud Ancuță mamă, șăz cuminte să nu te lovești. Am fost și eu o copilă a lanurilor de grâu, a pădurilor, acum la fel ca tine…

      1. Nu pot spune că eram bun la bălăcit, dar o făceam cu drag și cu spor 😉 Eu am amintiri cu un câine care venea cu noi la scăldat 😀 nu prindeam fițe, dar aruncam pietre :)))

  3. Pingback: Printre rime și catrene III « Hidalgo

  4. Pingback: Treceți și pe la ei (7) | Cronicile Ancuţei

  5. Ce surpriza plăcută sa dau peste acest blog in care, lasandu-mă ademenit de miresmele si culorile copilăriei, m-am ratacit printre vocabule alese si formulari maiestrite. Felicitări pentru onorarea subtitlului. Aici se scrie, intradevăr!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s