o a doua

Unii zic că n-a copilărit. Unii ştiu că nu ştiu nimic dar îşi neglijează rolul serios dându-şi cu părerea. D-aia n-au interesat-o niciodată ideile altora cu privire la. Şi nu că era arogantă. Îi displăceau tare de tot cei porniţi pe nimicit. Şi dacă ea avea o lume-n care se depărta de toţi, în care siguranţa era la ordinea zile, unde nimeni şi nimic nu o afecta, cum pot “ceilalţi” să mai intre în ecuaţie?

Să vă mai spun despre ea? Nu era superstiţioasă, dar atunci când o buburuză-şi făcea culcuş în vârful arătătorului imediat ştia cumva unde i se află mult iubitul. Sau dacă pisici negre treceau prin faţă, corpul său independent bătea-n retragere de trei ori. De fiecare dată uita să-şi scuipe-n sân. 

Dacă trecea o zi fără să se întoarcă din drum, ei bine, aia era ziua ei norocoasă. Aşa şi cu lovitul. Împiedicată, aiurită, “cu capul în nori”, niciodată atentă, dacă apunea soarele şi ea n-avea o vânătaie nouă ori unghiile rupte, n-o vedeai de zâmbet. 

Dacă o cauţi în zilele noastre, o găseşti ba citind ziarul în plină stradă fără un chior în geantă, conştientă că dacă va fi să-ncerce cineva s-o fure, nu va pune mâna pe nimic în afara unor cărţi citite şi para şi-un stilou ieftin. Poate, poate, dacă ai noroc, o zăreşti pe lângă Dâmboviţa cu nişte căşti minusucle înţepate în urechi reascultând aceeaşi piesă “Dance me to the end of love”, amintindu-şi de vremuri nu de mult apuse.

 

Advertisements

13 thoughts on “o a doua

  1. Pare interesantă 😉 Mai are să incerce să meargă pe lângă Dâmbovița sau aiurea mâncând pufuleți 😀

    E un memento mori tare plăcut și va fi și mai plăcut pe măsură ce vor trece anii. Îmi place că e cumva un multiunivers (mai multe spații și timpuri care se amestecă).

    1. “Atât! :))”

      Ei bine, am pus pauză serialului căci mi-a venit să scriu. Şi-s repetiţii, şi-s virgule nepuse şi chestii şi trestii dar de corectat nu mai am chef 😀

      1. Astea se pot face oricand, nu e o problemă. Ce conteaza cu adevarata e sa dai curs impulsuli/emoțiilor care nasc cuvintele și dorința de a scrie. Cred că știi ce spun 🙂
        Scrie de câte ori simți, Bianca, îți ies rânduri foarte frumoase!

  2. am observat ca nu e o problema punctuatia…
    in tot ce eu citesc aici si aiurea …
    nici delimitarea frazelor…
    asta o face cititorul si, daca la inceput eram contrariata (deh, deformatie profesionala) acum chiar imi place…
    esenta scrierii conteaza…
    imi place ce si cum scrii ! voi reveni cu placere 🙂

  3. Un portret reusit; viu, caleidoscolic, agrementat cu umor, distant si totuși zugravit cu simpatie pt subiect. Aceasta trasatura din urma îmi place mult. Poate ca e ceva ce caracterizează scrisul tau in ansamblu. Poate ca stilul merita a fi cultivat constient. Felicitări!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s