Joc-joacă (Te bagi?)

Mi-am amintit că-n 20 octombrie 2010 m-am jucat dând definiţii pe blogul lui Andrei.

Iată-le:

asteptarea-(„ nu am să vă spun pe cine aștept, dar aștept”) starea în sine mie îmi place, îmi pare dorința unui alt sfârșit, poate chiar grandios, schimbare.

durerea- (ce ar mai fi viața fără durere? ) majoritatea cărților s-au scris din durere. durerea îmi sună a prea multă plăcere, a trezirea bruscă la realitate, să te vezi acolo cu universu ciobit de alții și să vrei să o iei de la început, într-un alt mod, în timp ce-ți clădești un nou viitor te simți atât de sigur pe tine, atât de perfect, încât ceea ce urmează nici nu contează.

tacerea- tăcerea.. liniștea.. mă duce cu gândul la o bibliotecă imensă, cum nu am văzut vreodată, eu gândurile mele și ale altora nerostite, doar scrise. un loc unde eu pot fi pentru o clipă criminal, psihopat, detectiv, și simțămintele de rigoare.

iubirea- iubirea, râsete cu sughițuri, frângerea genunchilor, emoții, roșeață în obraji, prinderea răsăritului..renașterea membrelor ofilite lângă cineva drag fără de care nu poți trăi.

pacatul- păcatul eu nu l văd ca pe o slăbiciune, ci ca pe o încurajare, cădem în păcat bun, acum trebuie să evdăm, să rupem gratiile alea nenorocite iar pentru asta avem nevoie de multă voință, mult curaj, multă motivație, iar acei ce reușesc merită admirați.

sarutul- sărutul.. ăla sub o lună tuberculoasă, palidă, și niște stele ce compensează nu poate fi definit, fericire melancolie zâmbet. trăiri peste trăiri într-o singură clipă.

încrederea- e așa frumos când poți avea încredere în cineva, dar rar găsești un om de încredere, am învățat că în viață singura persoană cu care pot vorbi despre orice și care nu mă dă afară din cercul ei chiar de greșeala devine rutină este și va rămâne mama.

minciuna- de ce mințim? pentru că ne simțim neajutorați, ai naibii de neajutorați..și da ne pasă al dracului de tare de ce spun alții, iar atunci când mințim, nu ne pasă, pentru simplu fapt că nu suntem noi, nu afectează absolut deloc. deci minciuna pentru mine înseamnă o piesă banală de teatru.
iadul- heh, iadul, iadul pentru mine înseamnă goliciune, apunerea sentimentelor, momentul în care te aduni de pe jos, și încerci să te refaci, să te pui pe picioare și nu-ți iese, căci lumea ți-a fost zdruncinată.

paradisul- fiecare zi. nu sunt plină de regrete, totul m-a adus la stadiul la care sunt, într-o armonie cu natura și cu mine însămi. paradisul așa ar trebui să fie, să tinzi spre mai mult, dar să nu îți uiți rădăcinile, să te uiți la cei pe care i-ai depășit să i ajuți, înseamnă și Dumnezeu, care pentru mine.. este iubirea, bunăstarea, toată voia bună de care poate un muritor să dea dovadă, evident nu Dumnezeul din Biblie.

fericirea- vise aduse la stadiu realizabil, dimineați în care un el îți aduce cafeaua și te sărută pătimaș, un amurg sângeriu ce dă să ne înghită, un te iubesc simțit, nu spus. urările de genul „ o zi frumoasă/ have fun/ să ai o seară minunată, etc” mă fac să cred că oamenii cu sufletul curat nu au fost capturați încă. fericire- primul sărut, prima șoaptă, prima poezie despre mine, prima publicație, prima laudă, prima zi în care am renunțat la mască și am aruncat acele nu-știu-uri ce deveniseră scut împotriva dezvăluiriilor pe care îmi era teamă să le fac, etc.

suspinul- prima zi aruncată în lume, momentul ăla n care m-am simțit mai singură ca niciodată…

Advertisements

23 thoughts on “Joc-joacă (Te bagi?)

  1. îmi place 🙂 joc și eu 🙂

    așteptarea = perioada când sufletul nostru se vindecă în tăcerea clipelor ,în liniștea întunericului pentru a se reînnoi și renaște 🙂

    durerea = otrava sufletului , otrava celor ce trăiesc . Un semn că încă exist și că simt ceea ce se întâmplă în jurul meu .

    tăcerea = cel mai puternic țipăt pentru că nu toți o aud și nu toți o înțeleg . Tăcerea e un moment în care sufletul nostru meditează asupra unor decizii sau asupra unor probleme

    iubirea = este sentimentul suprem . Se poate manifesta în diferite feluri . Iubirea față de părinți , față de iubit/soț , față de proprii copii sau față de noi . Iubirea este un dar ce trebuie primit și împărtășit .

    păcatul = ispita sufletului ce vrea să guste din otrava existențială .

    sărutul = amprenta dragostei nemuritoare pe trupurile noastre firave

    minciuna = îmbrăcarea adevărului într-o formă plăcută ochiului nostru critic

    paradisul = diferă de la o persoană la alta . Unul este paradisul meu , altul este al tău . O lume perfectă în aparență , dar plină de deformări , în esență .

    fericirea = momentul când totul pare-a fi perfect , când nimeni și nimic nu poate distruge sufletul tău , când visele devin realitate și când realitatea se topește-n Iad

    suspinul = strigătul de durere al inimii ce suferă într-o tăcere amară

  2. 2010… încă un pic şi îl vor prelua şi copiii noştri.Trebuie să ai o memorie foarte bună dacă ţi-ai amintit de asta.Eu îmi amintesc două lucruri despre tine (chiar trei, dar unul n-am să ţi-l spun 😛 ): reciţi aşa de bine încât încă mai cred ca femeile pot iubi bărbaţii şi… celălalt lucru…într-un anumit context, m-ai întrebat odată, atât de direct, “Ai încercat ruși?”
    Viaţă lungă pe wordpress îţi urez!

    1. Sunt pe wordpress de când sunt şi pe blogspot, dar nu prea l-am făcut public că-i plin de “tot ce-mi trece prin cap”.
      Şi ai încercat ruşii acum? Pe atunci îţi spuneam de Dostoievski care mi-a rămas preferat, dar Învierea lui Tolstoi, Nasul lui Gogol şi Ada sau ardoarea a lui Nabokov (care s-a “americanizat” din nevoie), să nu mai zic de Lolita, te dau gata. Şi îţi spuneam de “Jurnal de scriitor” parcă, pe care în timp n-am mai căutat-o şi încă o doresc. Hihih. (Şi-ntre timp am descoperit operele filosofice ale lui Herţen)
      Care să fie al treilea?
      (Cât despre voce, oh, îţi mulţumesc 🙂 )

      1. Da.Dostoievski m-a impresionat, nu doar prin opera lui, ci prin faptul că nu văd în Rusia o mare nascatoare de cultura.Crimă şi pedeapsă, Adolescentul, Fraţii Karamazov…tot ce am citit legat de el, în mod surprinzator atunci, mi-a placut. Bulgakov cu Maestrul si Margareta merita si el mentionat.
        De la Nabokov mi-a placut Lolita, dupa care am mai citit o carte dar nu am gustat-o deloc şi am renunţat să-l mai citesc.
        Filosofie…am văzut Camus printre rândurile tale; l-am citit şi eu.Ţi-l recomand şi pe Sarte, după el o vei descoperi pe Simone de Beauvoir cu The second sex, Malraux, etc.Îţi spun şi de Kierkegaard să nu crezi că am o fixaţie cu francezii acum, deşi nu cred că e ceea ce-ţi place ţie să citeşti; n-am fugit nici de Nietzsche,să ştii, cu toate că pe mine nu m-a convins.

    2. Andrei, am ajuns la filosofie. Asta studiez acum :P.
      Pe Simone o devoram acum ceva ani, cu “Al doilea sex” care a fost considerată biblia feminismului. Şi în zilele mele proaste îmi joc rol de misandrină. Hahah.
      Camus mi-a plăcut în “Mitul lui Sisif”. De Bulgakov nu mai zic, genial! (Ai văzut filmul făcut de ruşi după Maestru şi Margareta?)

      Eu obişnuiesc să citesc viaţa omului înainte de operele lăsate-n urmă. Aşa am ajuns să-l displac total pe Nietzsche. Mi se pare o contradicţie între ce a fost şi ce a spus. Nu m-a atras.

      (Eviţi a treia chestie, sunt insistentă!)

      1. La Facultatea de filosofie sau…?
        Eu prin Sartre am descoperit-o.
        Nu; cândva urmăream destul de multe filme, dar în ultimul an nu cred că am mai văzut două filme pe lună.
        Ai un model de autor pe care l-ai urma? Eu mă regasesc mult în Socrate dar după Republica lui Platon, totuşi, e dificil să sustin asta cu toată gura.

      2. Nu stiu unde a ajuns comentariul meu dar mai încerc o data!
        -Vorbesti de Facultatea de filosofie sau studiezi în particular?
        -Eu am aflat de ea datorita lui Sarte, din câte îmi amintesc.
        -Filmul nu am avut ocazia să-l văd.În ultimul an două filme pe lună au fost mult pentru mine.
        -Da, e mare uneori diferenţa dintre doctrina pe care o propagă şi modul lor de viaţă.Eu mă regăseam mult în Socrate, dar Republica lui Platon ma face să o spun cu jumătate de gură.

      3. A ajuns la spam. Verific mai rar acolo, îmi cer scuze.
        Da, de Facultate vorbesc.
        Şi eu am rărit-o cu filmele dar de seriale nu mă scapă nimeni.
        Eu pe Sartre încă nu l-am citit.
        În Republică găseşti un Socrate apoetic, ludic. Mie mi-a plăcut şi acolo.
        Uite recenzia mea la Republică, cartea1: http://academiclink.ro/Recomandare-carte/republica-platon.html

        Cât despre scriitor, îmi place tare de tot Urmuz, ai citit Pâlnia şi Stamate?
        http://academiclink.ro/Recomandare-carte/palnia-i-stamate.html

  3. Minunat! Atunci n-am să te las până nu-mi spui și câteva păreri despre facultate.Patru ani de matematică au fost pentru mine un dezastru și nu mai vreau alegeri greșite, iar un gând din Pascal îmi este suficient să înțeleg că trebuie să-mi schimb direcția: ”Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.”

    Cu privire la Sartre, nici eu nu am ajuns să citesc Ființa și neantul, dar am trecut inclusiv prin piesele lui de teatru.

    Ți-am citit articolele.Sugestive și concise.Într-unul ai încercat imposibilul- să-l rezumi pe Platon.

    Pâlnia şi Stamate (citit acum zece minute) poate fi, ca să mențin umorul, un model de roman al viitorului.Scurt, fără să plictisească și care îți dă de gândit.Zece minute lectură,câteva ore meditație.Mi-a plăcut și cred că înțeleg de ce ți-a plăcut și ție.Cu indivizii ăia care coborau din maimuță, eu totuși nu m-am întâlnit..

    1. Ei bine, nu aveam tangenţe cu filosofia, îi citisem prin liceu pe Platon, Camus, chestii trestii… (iniţial voiam teatru sau litere română-rusă… cât de orgasmic sună să-l citeşti pe dosto în rusă, ă? :)) ) şi ce m-am gândit: hai să fac ceva nou. Aşa am ajuns acolo. Şi culmea, îmi place la nebunie.
      Momentan îmi fac timp să citesc beletristică cu greu, prin metrou mai merge ce mai merge, scăpând de privirile critice ale oamenilor (care crede-mă sunt prea mulţi! ). Cât despre Fiinţă şi neant mă tentează s-o citesc. Dar nu ştiu, ceva mă reţine.
      Îmi pare bine că ţi-au plăcut articolele. :D. E greu să îl rezumi pe Platon, într-adevăr! Te sfătuiesc să citeşti Banchetul lui Platon, unde găseşti un Socrate care ascultă ce spune o femeie. Se mai numeşte şi “Despre iubire”.
      Urmuz m-a fermecat că reuşeşte să găsească logica-n absurd. După Urmuz l-aş recomanda pe Kafka cu Procesul său.

      http://academiclink.ro/Recomandare-carte/de-ale-absurdului.html

      Ah şi de-un poet rus care înainte să se sinucidă şi-a scris un ultim poem cu sânge, ce zici? Vezi Esenin

      “Focul vânăt e gonit de vânt,
      zările-au uitat să mă mai doară…
      de iubire-ntâia oară cânt,
      la scandal renunţ întâia oară.

      Am fost crâng părăginit pe loc
      La femei şi votcă dam năvală
      Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
      Sa-mi pierd viaţa fără socoteală.

      E de-ajuns să te privesc tăcut
      Sa-ţi văd ochii plini de tot înaltul
      Ca uitând întregul tău trecut
      Tu să nu mai poţi pleca la altul.

      Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
      Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
      Cum poate iubi un derbedeu
      Şi cât poate de supus să fie.

      Cârciumile le-aş uita pe veci
      n-aş mai şti nici versul ce înseamnă
      de-aş atinge-aceste braţe reci
      şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

      Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
      Depărtarea mi-ar părea uşoară…
      De iubire-ntâia oară cânt
      La scandal renunţ întâia oară.”

      Tu eşti clasa a doişpea, deci? Şi la ce te-ai gândit? 😀

  4. Ce destin tragic au poeții,în general, ai observat? Nici n-ar putea fi altfel, ce-i drept…Am citit Banchetul (dar vreau să-l recitesc într-o zi) și Kafka.Procesul nu mi-a plăcut.Tu ai o deschidere spre literatura absurdului, vezi Camus, pe care eu am îngustat-o.
    Gânduri sunt multe, dar filosofia mă atrage mai mult decât orice.Istoria și religia sunt și ele în urmă, șchiopătând.Spune-mi mai multe despre ce înveți acum.Esti primul an?

    1. Da, primul an. 😀
      Ei bine următoarele titluri de cursuri:
      introducere în filosofie
      filosofia istoriei
      etică
      ideea europeană în evul mediu
      filosofie şi film (tarkovsky)
      argumentare şi gândire critică
      filosofia ştiinţelor umane
      estetică
      filosofie greacă
      etc 😀

  5. Etica, estetica, metafizica sunt ramuri ale filosofiei și era normal să fie studiate.Istoria filosofiei occidentale a lui Bertrand Russell ar putea să-ți fie de ajutor la cursuri.Acum două zile am citit primul volum,dar pentru recomandarea celui de-al doilea nu răspund!
    Nu foarte încântătoare denumirile; am o curiozitate în ce privește profesorii.Cât de bine predau, cât de deschiși sunt…?

  6. Am mai vizionat și înainte câteva înregistrări cu el.Admir că știe cum să ajungă la studenți 🙂
    Mulțumesc mult pentru interviu 😀
    Am înțeles că se studiaza trei ani, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s