Pisici.

Caut să descifrez enigma. De ce pisici avem nevoie de nervi, de certuri?

Cum o fi să ai parte de o  zi bună? O zi în care nu mă lovesc, nu capăt vânătăi, nu mă cert, nu mă supăr.

O zi în care, fără să-mi plâng de milă – că nici acum nu o fac-, totul să meargă ca uns. Fără să o ia mobilierul razna şi să se creadă “omu’ păianjen”. Ştii tu la ce mă refer. Tu căruia am început să-i zic tot, în doze mici.

Avem atâtea nevoi şi ne limităm ca proştii. Noi, tu şi cu mine. Nu ai simţit că îţi vine să trânteşti de toţi pereţii cu unii? Că ai vrut să le smulgi inimile, să le calci în picioare? O iau razna, zău că o iau. Trebuie să-i învârt Sofiei viaţa pe arătător. Poate aşa scap şi-o scap şi pe ea.

 

Advertisements

4 thoughts on “Pisici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s