tâââânjiiind

Duc doru’

  • zâmbetului din creierii dimineţii,
  • celui de la amiază,
  • ba chiar şi ăluia nocturn după satisfacerea poftelor trupeşti ( despre care n-am să povestesc, se degradează)

Mai simt lipsa şi fâstâcelilor. Vorbelor de duh – la care nu m-am priceput vreodată-. Pieselor siropoase. Serilor de tot rahatu’ în care stam unu cu spatele la altul, ca doi proşti, şi nu ne spuneam nimic. Lui Cat Stevens de pe fundal care se potriveşte momentului ăsta nenorocit. 

Măcar de Cat Stevens mai pot să am parte. 

Advertisements

2 thoughts on “tâââânjiiind

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s