Tocind tălpi

pic: Magritte

Scrisesem mai demult despre copila Boţeştiului. Dar uitasem să pomenesc despre importanţa opincilor, a teneşilor, a papucilor. Nu intrau în ecuaţie, decât în momentul în care, în comuna noastră, avea loc un mare eveniment (cum ar fi venirea unor rude de la oraş, pregătirea pentru pomană, nunţi, botezuri). 

În restul timpului ne toceam tălpile, în veri caniculare, pe asfaltul încins.

Tot amintindu-mi de vremurile astea, am făcut o neghiobie.

A început cu “Eu sunt nebun că fac ce zici, sau tu că ai idei d-astea?”

Am traversat desculţi râul, în beznă. Să fie asta destul? De la râu şi până în faţa primăriei am mers desculţi, plângându-ne reciproc de milă. Şi a fost mişto.

Advertisements

5 thoughts on “Tocind tălpi

  1. Pingback: Treceți și pe la ei (12) | Cronicile Ancuţei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s