Marin, uite ce-am găsit! Titlu: Lui Marin. Îţi aminteşti? :))

spațiu: cameră albastrăăă
timp: acum, atunci, în viitor, când vrei tu de fapt.
oră: târzie ori apropriată, ai de ales
personaje: eu, tu
– Și azi am scris un post..
– Un post?
– Da, despre..
– Blabla, uite îi țâșnește sânge din ureche!
– Despre! am spus despre!
– prepoziție, acum sapă șanțuri, a înnebunit de tot!
– Lasă asta!
– Te întrerup, e așa plăcut, mâine o să-mi cos un dinte
– Ață roșie!
– Neah, verde, a mai avut cineva un dinte cusut cu verde?
– Despre cafea
– ȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘ! Să nu te audă !
– Cine?
– Celălalt eu al meu, doar să audă de cafea și-și iese din minți, e un dependent incurabil!
– A..
– Prea târziu, hahaha cafeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Advertisements

27 thoughts on “Marin, uite ce-am găsit! Titlu: Lui Marin. Îţi aminteşti? :))

  1. Sau asta : :)))))))))))))

    spațiu: cameră albă
    timp: acum, atunci, curând în ce ordine vrei
    oră: una distantă, poate dintr-un univers paralel, eu știu?
    personaje: unu beat muci și egoul său

    – Muriți! Muriți!
    – Cine să moară?
    – Cine vrea, vreau doar să moară
    – Cum să dorești moartea cuiva?
    – Simplu, am și motiv, înțelept timpurilor noastre, vreau să mă fac gropar și să am un salariu cât un medic
    – Fă-te medic
    – Da, asta-nseamnă să părăsesc pământ natal? Sunt patriot. hâț, scândura asta nu i bună, trebuie schimbată
    – Vaită-te ăloara mai mari
    – Fără carte? Ei vor spune că arată bine, (sughițând) doar e proaspăt vopsită, s-a prăpădit și lemn și vopsea
    – Fă o petiție
    – Tu nu înțelegiiiii?
    Și dă să cadă…
    – Acum mă duc să iau lopata
    – Da, vrei să exersezi, decât student la drept..
    – Mai am un șanț de săpat, și acolo te bag!
    – Și să rămâi fără ego?
    – Ă, da.. nu am nevoie de el, ca gropar mă voi simți umil
    – Iei sporu de rușine, care-i mare…
    – Spală-te cu el…
    – Ai atâtea diplome…. acum renunți?
    – Da, le țin cu mine peste tot de mâine, poate mă trece ceva și n-am bani de hârtie
    – Așa ai ajuns? Dumnezeule!
    – În țara asta.. vezi sclipiriciu de mai bine?
    (pocind cuvinte cu o dicție proastă)
    – …Eu..
    – Hahahahahaha
    -.. Nu mai pot spune.. nu..
    – Termin șanțu..
    – Nu vreau să mor, sunt al cuivaaaaaaaa
    – Ai de ales?
    – Dar….t……u…. ai.. (cu voce stinsă)
    – După șanțu ăsta, urmează al meu, ori mă apuc de ucis, să moară să moară să moarăăăăăăăăăă
    Se îndepărtă cu egoul îngropat strigând
    -Tăia-ți tăia-ți, tăiați picioare, tăiați mâini tăiați cordoane ombilicale, femururi tot ce găsiți în cale, tăia-țiiiiiiiiiiiiiiii
    (punând accent pe acel ți!)

    1. Ah, şi asta :))

      spațiu: bucătărie
      timp: ăsta al nostru
      oră: circa 3 minute în urmă să citești

      – A spălat balconul…
      – Încă de luni, abia acum vezi?
      – Ei, da…chiar în ultima zi a lui februarie..ce harnică!
      -..hehe
      – Te-ai pregătit de primăvară!
      – Sigur că da!
      – Și ce primăvară frumoasă!
      – Poate ninge!
      – N-are să ningă-n primăvara mea, zăpada o vedem din cauza luminii…
      – Ei, să fie beznă? Intrăm în altă lume transcedentală!
      – Aș! Am făcut o prostie!
      – Cum?
      – Detergentul! Am pus și pe limbă!
      – Asta-i bună! Ți-o face ca nouă, fără crăpăturile alea, poți vedea și viitorul de acum!
      – Usturăăăă!
      – Limba?
      – Nu, viitorul…. ca tăietura unui cuțit!
      – Atunci clătește bine, nu strica surpriza!
      – Surpriză? (și-mi sclipesc viclean ochii)
      – Lasă că o stric eu! Mai bine vorbește-mi despre primăvară și ploaie…

    1. 🙂 A, asta-i rceentă. Chestiile astea sunt de prin 2010 când ne-am ieşit pe drumu’ spre râu şi se pare că nu te-am speriat. Şi ăsta despre cafea era comentariu la un post de-al tău despre cafea :))

      1. Nope, nici vorbă să mă sperii. Şi dacă nu ai facut-o atunci, acum e târziu :)))

        Da, îmi aduc acum aminte, că pe fostul meu blog ai avut câteva comentarii din astea 😀 😀 😀

      2. :))

        Uite de când avurăm discuţia, tot în 2010, despre preoţii care-n vremuri de demult se întrebau dacă femeile au suflet (a fost şi prima noastră discuţie):

        clint s-a hotărât să dea viață desenului, stropi de trei ori cu o nuanță de roșu aprins, apoi cu ceva ruginiu asemănător frunzelor în toamnă, presără niște verde uscat și ciudățenia se ridică în vârful oaselor. plictisit, văzând că nu se întâmpla mai nimic cu noul său „fiu”, clint scrâșni din dinți, parcă un episod din familia bundy era mai interesant…. adormi creatura rostind ictuslitra, ce-o însemna-nu știe nimeni și îi luă o parte de pe spate, alături începu o alta, o desenă superb, cel mai reușit desen al său, ce mai! aruncă cu pete de culoare și pe făptărua aia. Zâmbi..
        „Ei bine, acum da- mă voi distra copios”.
        Se gândi el ce se gândi și hotărî ca pe el să-l cheme Andu și pe ea Ava.
        Andu și Ava se analizau, totuși se rușinau din nu știm ce motive, cu timpul au dat naștere la alți anzi și ave, au populat spațiul alb la care se holba neclintit clint.
        Andu se întreba dacă ea are suflet. Oare Ava era femeie?

      1. 😀 Nu îmi aduc aminte nimic din ce am scris acolo. Nuuu, nu mă refer la foile cu scrisul meu. Cândva la rău, ai venit cu pix şi foaie şi nu ştiu ce m-ai pus să scriu 😀

  2. Daca vezi scapariciu de bine, atunci..
    Atunci traiasca dixtractia…
    Macar stii sa faci pe altii sa rada:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s