Grădiniţa de copii – James E. Gunn

sursă foto

Prima zi.

Educatoarea le-a spus părinţilor mei că sînt cel mai mare delăsător din clasă, dar astăzi am făcut o stea în careul al treilea al grădiniţei.

Educatoarea a rămas surprinsă şi a încercat s-o ascundă spunând că reacţia fenixului solar este, într-adevăr artistică dar nepractică.

Mie unul puţin îmi pasă.

Găsesc că este drăguţă.

Ziua a doua.

Astăzi am făcut plantele: patru mari, două de mărime potrivită şi trei mititele. Educatoarea a râs şi m-a întrebat de ce făcusem atîtea devreme ce, în afară de trei, restul vor fi prea reci sau prea calde pentru a permite existenţa vieţii, iar cele mari sînt prea masive şi prea otrăvitoare pentru a fi bune de ceva.

Educatoarea tot nu înţelege. Este mai importantă creaţia decât utilitatea.

Iar inelul din jurul celei de-a şasea planete este atît de frumos!

Ziua a treia.

Astăzi am creat viaţă. Acum înţeleg de ce ai mei dau o importanţă atît de mare creaţiei.

Am auzit filosofi discutînd despre scopul existenţei dar asta li se întîmplă doar celor mari. Mie îmi este suficientă bucuria jocului de fiecare zi: hîrjoana cu ceilalţi copii, plutirea prin spaţiile nesfîrşite; să explorezi în nove stelele instabile sau să fugi dinaintea unui adult ofensat. Toate acestea ar umple o eternitate.

Acum înţeleg mai bine. Viaţa trebuie să aibă un scop.

Educatoarea avea dreptate: numai două din planetele de mărime potrivită şi una dintre mititele sînt potrivite pentru viaţă.

Am creat viaţă pentru toate trei, dar numai pe a treia planetă de la Soare a reuşit deplin.

I-am dat un singur ţel – supravieţuire!

Ziua a patra.

Planeta a treia mi-a absorbit tot interesul. Oceanele freamătă viaţă.

Am introdus un nou ţel – multiplicarea!

Formele de viaţă dezvoltate în oceane sînt din ce în ce mai complexe. Copiii mă cheamă să mă joc cu ei, dar eu nu mă duc. E mai nostim jocul meu.

Ziua a cincea.

De nenumărate ori am depus pe uscat creaturi ale oceanului şi le-am ţinut în viaţă cu mult peste timpul de supravieţuire, în cele din urmă am reuşit. Unele s-au adaptat.

Am avut dreptate. Oceanul este în mod hotărîtor un factor inhibitor.

Succesul creaturilor de uscat este încîntător

Ziua a şasea.

Tot ce am făcut pînă acum nu valorează mai nimic.

Astăzi însă am creat inteligenţă. Şi am adăugat a treia funcţiune – cunoaşte!

Dintr-o primată anodină s-a dezvoltat o creatură fabuloasă. Are două picioare, merge în poziţie verticală şi priveşte în jur cu ochi curioşi. Are braţe slabe şi un creier insignificant însă triumfă aproape în tot ce face. Aproape că şi-a cucerit întregul mediu înconjurător. Iar acum a început chiar să speculeze asupra existenţei mele.

Ziua a şaptea. 

Astăzi nu este zi de grădiniţă.

După truda şi chinurile creaţiei este grozav să te joci din nou. E ca şi cum ai scăpa de cîmpul gravitaţional al unei pitice albe şi ţi-ai recîştiga trena disipată.

Educatoarea a vorbit din nou cu părinţii mei astăzi. Le-a spus că m-am dezvoltat remarcabil în ultimele cîteva zile dar creaţia mea este din nefericire deformată şi inconsistentă. Mai mult, era potenţial periculoasă.

Educatoarea spune că ar trebui distrusă.

Părinţii mei au obiectat spunînd că reacţia fenixului solar din soare va conduce periculoasa formă de viaţă de pe a treia planetă la descoperirea reacţiei termonucleare. Iar cu funcţiile pe care îi dotasem, problema era ca şi rezolvată.

Educatoarea a mai spus că acest lucru nu este de competenţa părinţilor mei şi că ea nu-şi poate asuma nici un risc. Sfîrşitul conversaţiei nu l-am mai auzit pentru că am plecat la joacă.

De fapt nici nu-mi mai pasă. Pînă la urmă, ajungi să te plictiseşti de lucrurile vechi, şi oricum, am să fac una mai bună.

Fiind însă primul lucru care l-ai făcut nu se poate să nu te încerce un anumit ataşament sentimental. Iar dacă veţi vedea o cometă uriaşă îndreptîndu-se spre soare, să nu daţi vina pe mine.

Ziua a opta.

(Extrasă din antologia “Ultimul răspuns”, Editura Bit – 1991.)

Advertisements

2 thoughts on “Grădiniţa de copii – James E. Gunn

  1. Am rămas fără replică 🙂 Din 2 motive: mi-a plăcut și eu nu am fost la grădiniță 😀 Dar asta e altă poveste 🙂 Eram prea timid și nu mă adaptam. Am stat vreo două săptămâni pentru că bunica mea croșeta pe un scăunel la ușa clasei și apoi cateva zile pentru că era și sora mea. Am învățat tabla înmulțirii și primele litere fără să merg la grădiniță și până în clasa I 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s