Absurdități.

Intenționam, cumva, s-o plasez pe Sophia în 1952. Intența contează. A fost un an bun. Al naibii de roditor. O voi plasa zilele astea, dacă sunteți pe fază aflați și cât de nepriceput iese.

Până atunci rămâne să mă amăgesc. Asta-i treaba cu visele. Sunt o curată amăgire. Dacă am avea realitatea din vise am ajunge departe. Așa departe… Ah, ajunge. Îngrijorător e că nici măcar coșmarurile nu ajung la stadiu realizabil, deși mă ocolesc.

Nu mai știam cum e să îți fie dor. Ei, îmi e dor. Dor și nu știu de ce. Nici nu vreau să mi se spună, să descopăr, chestii – trestii.

E frumoasă starea-n sine și, profit de pe urma ei cum – cât pot.

N-am mai scris de ceva vreme. N-am mai socializat la fel de bine. În schimb am învățat. Am învățat să schimb un bec la zece-unșpe (seara), pe dibuite, să bucătăresc în stil franțuzesc, să recunosc tăriile de calitate.

Mi-am făcut un nou jurnal în care mi-e teamă să arunc dejecții. Mi-e teamă fiindcă-i arătos și eu bat câmpii mult. Se umple repede. În plus mi-e și frică de mine. De ideile care se bat cap în cap și nu iese nimic bun. Dar nu-mi plâng de milă. Nu mi-am mai plâns de la 2 fără 10.

Și că tot vorbeam de 1952, tot atunci a avut loc și premiera piesei „Scaunele” a lui Eugen Ionescu, dar astăzi, amăgesc, prefer ” Scena în patru”.

Advertisements

3 thoughts on “Absurdități.

  1. Neataaaa! 1952 sau 1932? 😀 Bianca, oare ce ti s-a intamplat la 2 fara 10 de ti-ai plans de mila? Și eu am aceeași problemă cu scrisul în ceva neînceput 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s