am rămas un schelet, Aleczandăr, mi-e dor să mai fiu

Aleczandăr,

cu aerul ăla absurd

încercai să mă descifrezi

ne sorbeam unul pe altul

și uitam de noi

pe atunci  aveai soare pe gene

și-n ierni infernale

ne distanțam unul de altul

plonjând cine știe unde

Aleczandăr,

în fiecare toamnă

ne regăseam la margine de lume

ne mâncam unul pe altul

cu o poftă nebună

fără loc de bălmăjeală

nu erau idei

era doar carnea…

carnea Aleczandăr,

carnea asta nenorocită care acum mi se desprinde de trupul uscățiv

și caută plăcere.

Advertisements

One thought on “am rămas un schelet, Aleczandăr, mi-e dor să mai fiu

  1. Aleczandăr ăsta trebuie să fie un specimen tare chinuit 😉 cu soare pe gene, trebuie să fi avut o căldură teribilă în ochi 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s