S-au copt măceșele!

Acum trebuie să fie mai frumos ca atunci și mai urât ca mai târziu. Statornicia dă nasol.

Dar. Și ieri ca și azi ca și mâine voi pierde partea cea mai frumoasă a unei zile. Ziua, cu trimiterea de rigoare la teoria chibritului, are trei părți. Partea de jos a zilei. Partea de mijloc a zilei. Și partea de sus a zilei. Știți voi mai departe. Azi mă ocup de partea de jos. Partea de jos a unei zile, formată din partea de jos de jos a unei zile, din partea de mijloc de jos a unei zile și din partea de sus de jos a unei zile. Partea pe care nu o prind niciodată. Mai omit și puțin din partea de jos de mijloc a unei zile dar deja intru în altele. De o lună încoace duc o viață ordonată. chiar duc. Ceaiuri, odihnă, scris, citit, lucrat, gătit. D-astea. Puțin din toate. Ipocrizie. Fie, abuzez puțin mai mult de toate dar miezul nopții mă prinde în pat. Mai bine? Da, mai bine. Și totuși mă trezesc după 13.  Ba, ieri, am și socializat. Ziceam zilele trecute că învăț socializarea în fiecare zi. Sunt la fel de nepricepută ca și-n vorbitul despre mine. Ieri, o duminică frumoasă de septembrie m-a găsit la râu. Și m-a găsit mâncând o măceașă și uitând să-mi pun dorința. Atât de tare o savuram. Drumul rămăsese același. O barieră parcă era-n plus. Populată și para zona. Înainte mergeam acolo fiindcă nu venea nici dracu. Era calm, frumos, nu alerga nici măcar un ratat pe pod (din tablă, care face un zgomot ce scoate din sărite). Am stat și am analizat faza cu judecatul altor persoane. Nu cred că-i judec intenționat. Nu-i judec deloc, în fapt. Cât timp lumile ni se intersectează și existența lor devine deranjantă îmi zic oful. Și nu-i treaba că fiecare generație e mai proasta ca alta. Fiecare are leprele ei. Cum și noi avem, am avut. Trecând peste. Spre seară a fost ieșirea cu colegii din generală. Să fi tot trecut ani de atunci. Acum studenți, atunci elevi. Schimbări se vedeau. A fost liniștit. Nu am stat mult fiindcă frigul mi se instalase în oase și în pub-ul respectiv mi-au dat clătite reci. Sunt o mofturoasă. Cum nu-mi pică bine ceva. Cum gata, piere cheful. Și-n plus, a durat ceva până să-mi aducă pliculețul de ceai și aproape că se răcise apa. Mi-am amintit ce bine o domneam în generală. Matematica nu am găsit-o niciodată fascinantă fiindcă V. îmi făcea temele. De penar nu aveam nevoie fiindcă coleguța de bancă întotdeauna îl avea pe al său plin. Și în clasele 7-8 deja mă lenevisem, aveam caiete multimedia. Îmi revin din amintiri, asta-i bine. Am găsit și un ceva ce se voia a fi oracol. Am râs pe săturate. La orele ușoare, V. mă învățase cu Sf-uri. V., colegul nostru care trăia în Harry Potter și pretindea că-i personajul negativ.

Trecutul e o drăcie interesantă, cu banalități presărate pe alocuri, care nu ne mai aparține. Banalități, povestite pe un ton serios, care devin de-o gravitate  de mamă-mamă-. Așa mi-a zis S. Că eu rostesc orice nimic pe-un ton foarte serios. Și că îi par amuzantă. N-are dreptate.

Ah, ce aș mai dormi. Recuperez. Recuperez nopțile. Recuperez visele neavute încă. Recuperez existența.

De mâine nu mai vreau. Mi-am propus să mă bag în pat la o oră și mai decentă, să pun ceasul să sune în camera mamei. Să creadă că am de făcut cine știe ce minunăție și să-mi strice somnul. Fiindcă eu nu mă obosesc să-l aud. Eventual, în toiul dimineții, voi merge la cules de măceșe. N-ar strica.

 

O altă recomandare: magazin noriel alba iulia. Poate te interesează şi bluze copii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s