naivitatelaextreme

eram de-o șchioapă și după ce
îmi lingeam arătătorul și mâzgăleam fețe vesele pe geamul autobuzului ușor aburit
ascultam cuminte
ocările mamei
nimic și nimeni nu mă oprea din visat
dincolo de geamul ăla erau oamenii
frumoși și triști
care aveau să mă învețe fericirea
dar astea-s vorbe goale
minciuni cu care odată înaintat în vârstă nu mai ai ce să faci
nu am mai desenat demult geamurile
am căpătat rău de mașină
acum îmi ocup liniștită locul cu lămâia-n brațe
oamenii îmi fac scârbă

în nopți târzii

sub plapumă plănuiesc uciderea-n masă

copilăria nu îmi mai aparține

iar oamenii sunt doar caricaturi de care s-a tot bătut joc și se va mai bate

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s