parol

Există un singur loc în care ideile curg ca de la sine. Și locul ăsta-i fotoliul din camera mea(neîmpărțită cu nimeni, fiecare colț miroase a mine). Fotoliul în care mi-am lăsat cizmele rupte și acum le-am găsit „cusute” cu dulciuri. Locul pe care Nicolae îl știe ca-n palmă.

Dacă ieri mama lui A. (un nou amic de băută & stuff) a făcut-o pe moșul pentru mai mulți (fără să își dea seama de asta), odată ajunsă acasă am simțit că totul e greșit.

La o adică și continuarea prozei, de dimineață, în care mișunau repetițiile și oricât aș fi citit nu-mi săreau în ochi, nu îmi scoteau ochii (ba nici măcar nu îi făceau să lăcrimeze nițel) era ca să fie cumva (și atât)  – am înșirat niște chestii care ar fi trebuit introduse pe parcurs fiindcă nu zic nimic, sunt lălăituri –

Locul ăsta… după locul ăsta tânjim toți (că eu îs din mai mulți: un eu alcoolizat, un eu anti tot,  un alt eu anemic… și tot așa). Și astăzi relatăm de la fața locului cu mândrie și vin fiert.

 

Astăzi recomand lego. Şi bag mâna-n foc că vrei să arunci un ochi şi la jucarii inteligente pret

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s