re

cuvintele pe care nu le rostim
ajung să ne-nțeleagă
finiți subt pătură
după un lung amestec de coapse și șolduri și tot ce mai scot în evidență frumusețea unei femei
ne uităm unul la altul ca proștii
fără să ne mai spunem nici pâs
sunt nopți din alea în care liniștea se crede la mama ei acasă
eu nu-ți vorbesc despre stele
deși aștept să-mi arăți toate constelațiile pe care le știi.
nimic nu mai rămâne din noi
apunem în orgasm
cuvintele ating nimicnicia
și când simt că vreau să-ți zic de te iubesc
înghit în sec/ trag pătura peste cap/ o luăm de la capăt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s