hăhă

Ieri a fost una din zilele alea mișto. Demne de invidiat de unul din eurile mele. Ei bine mă trezesc la 8:30 (nu-s matinală de regulă). Toate bune și frumoase. Îmi fac un duș fugitiv, îmi zâmbesc să-mi admir dantura de câteva ori și, impulsivă cum sunt, în nici cinci minute mă găsesc echipată de alergat cu sticla de apă în mâna stângă și cu o starea din aia pe care nu o am în fiecare zi. Ajung în parc. Alerg puțin. Obosesc. Alerg iar, obosesc. Îmi permit o pauză scurtă. Ajung la aparate, paca paca, fac 100 de chestii cu fiecare, mai puțin cu ăla de-ți cere să-ți ridici propria greutate (nu prea am forță în mâini, așa că na… m-am ridicat doar de 21 de ori). Între timp apare un tip (eu căscam de zor) și mă întreabă: e plictisitoare activitatea or ai obosit?  de ce nu alergi mai bine?

Parcă se și prinsese de ce ajunsesem de fapt în parc. Îi răspund umil: obosită ce-i drept, așa-i cu fumătorii. Îmi aruncă un sfat (pe care l-am și urmat): Fugi spre lac, dă ture pe acolo, să vezi cum iese tot tutunul din tine, crede-mă pe cuvânt, am experiență, e aerul curat!

Și na, merg spre lac. Alerg, merg, alerg, merg, alerg, merg, îmi e rușine de ceilalți (parcul chiar e plin dimineața și mulți aleargă pe bune), mă intimidează cum reușesc să nu se oprească. În final dau două ture de lac alerg-merg-alerg-merg. Pentru început e bine – îmi zic să mă alint nițel-. Mă mai bat gânduri din alea: oh, rahat, mai bine mă arunc în lac și dau din mâini până acolo s-o scurtez. Drumul pare lung. După astea două ture mă întorc vai de mama mea la aparate. Mai bag câte o sută. Și apoi, leoarcă, în utlimul hal, mă târăsc ușor spre casă. Baia de după a fost, cred, cea mai bună baie făcută vreodată. Iar somnul… oho…

Astăzi am hotărât să reiau totul. Nici nu ajung bine în parc că mă văd făcând cale-ntoarsă. Un frig de îngheață apele, nu alta. De mâine revin la „alergatul” pe seară. Dar seara nu mă iau de mână, ieșim în grup. Și nimeni nu mă așteaptă, se aleargă… se aleargă… și cu frica de întuneric ce fac?

Advertisements

7 thoughts on “hăhă

  1. Nu am mai alergat din clipa în care s-a enunțat ipoteza că alergatul prin marile orașe, afectate de poluare este mai mult nociv decât benefic. Era pe la o mie nouă sute … Na ! , c-am uitat !!! 😆

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s