lăsatădeizbelișteînsingurătateorba.

A trecut dorul de tine așa cum a și venit, pe neașteptate. Mirosul tău nu mai e în locul în care obișnuiam să-ți înjur dumnezeii și să mă scald rușinată în mizerie, a apărut un altul de așteptare/

resemnare/ purificare/ de un nou început/ de veselie/ de zambile.

Camera asta depresivă cu pereții cojiți ce pare că nu ne suportă și ar trânti cu noi, camera asta mi-a devenit singurul loc în care mă mai pot ascunde de toți pe furiș, singură alinare.

Am chef de ceva. Nu știu de ce. Știu că nu de tine.

 

 

Ieri am avut de socializare, sunt ostilă, nu-mi iese prea bine jocul și nici regulile nu-mi sunt bine definite (nici întipărite-n cap).
Astăzi parcă m-aș plimba, și da, o plimbare lungă (să văd dacă-mi mai amintesc mersul pe bicicletă / ) și o porție de teatru spre seară nu sună rău deloc.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s