mizerie nu alta

Mi-am amintit că am eu ceva cu morții. Mă fascinează din ultimul timp.

Și ca să fie treaba treabă, pe la șaișpe ani scrisesem pentru prima oară despre ei.  M-am găsit în constelații diamantine nr 2 cu „crima de la miezul nopții”.

Ce mizerabil scriam. E amuzant să recitești din tine. Nu știu dacă am progresat or ba, dar na. Redau un fragment.

Apropo: dacă ai ratat c3 din lk60ml nu pierde vremea, iar c4 apare mâine pe semne. 

Stam lângă cadavru, cioplind pe alocuri bucățele de carne gălbuie și rece, nu-l mai puteam reporni, nu poți reporni o mașinărie biologică odată ce s-a oprit. Îi sărutam coapsele, buzele vineții. Mă ridicasem într-un târziu, luând trusa de machiaj. Acum ești ca nou, aduci a Pierrot puțin.

Începusem să-mi mișc capul în sus și în jos, studiasem mult- crimă fără amprente, tot ce găsisem legat de asta, îmi legasem brațele de picioarele patului, cu o ultimă suflare aprinsem chibritu după ce am uns cu grijă totul cu benzină.

Nu mai puteam suporta, un pumn de pastile și gata, îmi așteptam cuminte sfârșitul.

Mă trezisem pe un pat de spital, mirosul de spital nu mi-a plăcut niciodată, să nu mai zic de mâncare, mi-au spus că am fost violată, bătută, tentativă de crimă, iar iubitul mi-a fost ucis. Tot ce găsiseră era cenușă.

Mi-au spus că am arsuri de gradul trei.

Se pare că îmi câștigasem șansa mult dorită. Coma durase timp de o săptămână. Se pare că visasem mult, și totuși nu m-au acuzat de crimă.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s