Image

hell yeah!

În plus recomand: carucioare copii. Cred că eşti interesat de carucioare pentru copii !

Advertisements

One thought on “hell yeah!

  1. – Sofia, Sofia, eu sunt! Ssst, să nu ne audă! Raif tăie banda izolatoare cu catarama curelei, prin înţepare.
    – Tu aici? Cum m-ai găsit, de unde până unde?
    – Am trecut ieri seară pe Lipscani şi mi s-a părut că te-am văzut. Erai prea departe iar eu mă îndreptam spre Energiea. Uitasem să-i dau ultimele detalii Luizei, o fată pe care nu o cunoşti. Am apucat să văd doar o tânără urcată cu forţa într-o maşină sport, pe bulevardul Dacia, dar din cauza oboselii nu am luat în seamă. Aterizasem cu o oră şi jumătate în urmă, am crezut că e o ceartă în public între doi îndrăgostiţi, ceva obişnuit. Dar lasă asta, cum scăpăm de aici, nu am dat peste ei?
    – Lasă-mă câteva secunde, îmi vâjâie capul!
    – Te-au drogat, înţepătura de pe vena brahială dovedeşte asta. Rămâi trează!
    – Jos… jos… mai repede! Dacă reuşim să coborâm am scăpat!
    Raif o cuprinse de mijloc şi cu cealaltă mână, trecută peste genunchii tinerei, o luă în braţe. Abia mai respira. Ajuns în holul mare, lovi puternic cu piciorul uşa pe care intrase şi dispărură în noapte. O sui cu grijă în maşină, iî legă centura de siguranţă şi demară. La el nu avea de gând să o ducă, calculase distanţa, era prea riscant şi minutele curgeau unul câte unul. Nu mai avea timp. Unde să o ducă la ora asta aşa târzie? Încercă să o sune pe Luiza dar telefonul ei nu era în aria de acoperire. Singura salvare era la Sandi. Îşi aduse aminte că asta era ziua ei liberă, dăduse examenul medical şi primi aprobarea să se odihnească.
    – Hai Sandi, răspunde!
    – Da, Raif, ascult!
    – Vin la tine în noaptea asta, am un „bagaj” foarte drag mie. Pregăteşte echipamentele! Eşti singură?
    – Da!
    Sandi este o fată la vreo treizeci de ani care locuieşte într-un cartier select. Se cunoaşte cu Raif de când erau copii. Ştia ce măsuri trebuiau luate şi îl aşteptă cu uşa deschisă.
    – De ce n-ai apelat la Luiza, stă mai aproape ca mine?
    – Luiza nu mai e în aria de acoperire. Asta înseamnă că i-ai dat aprobarea să plece mai devreme. Are acoperire pe graniţa de nord?
    – Ştii foarte bine că da.
    În câteva secunde un tensiometru era pregătit pe braţul stâng al Sofiei, acum aşezată pe covor. Puls slab. Sandi era rapidă, iî făcuse deja injecţia cu cafeină în braţul drept. Nu trebuia să adoarmă atât de repede iar starea Sofiei nu permitea provocarea unei vărsături. O ambulanţă nu intra în discuţie. Oricum ajung prea târziu când ai nevoie de ele, chiar şi în cele mai selecte zone. Şi nu reşedinţa conta acum, ci oamenii. Sofia deschise ochii dar lumina din încăpere o aiuri şi mai mult. Îi închise la loc.
    – Ţii mult la ea, nu-i aşa?
    – S-a întâmplat să dau peste ea, e o poveste mai lungă. Spune-mi Sandi, poate să treacă de noaptea asta?
    – Ai ajuns la timp. Dacă i se opreşte inima iî fac rapid o injectie cu adrenalină. Acum, dă-mi trusa Raif, e in spatele tău!
    Cu mişcări sigure probă acul seringii şi cu o mână fină şi o mişcare rapidă injectă conţinutul seringii în cord. Se lăsă tăcerea. Primele bătăi erau deja percepute la incheietura mâinii. Pulsul devenea normal. Sofia deschise ochii. Raif işi petrecu mâna peste fruntea ei şi iî făcu cu ochiul:

    – Eşti o mână de ajutor Sofia, credeai că-ţi întorc spatele? Mare noroc ai avut.
    – Te droghezi, de unde ai ştiut că am fost înţepată?
    – Am făcut nişte cursuri, în meseria noastră e ceva vital. Şi nu, nu mă droghez. Pentru ştiinţa ta, la mine drogurile nu au niciun efect. Pot simţi chiar şi când mi se scoate o măsea, cu toată anestezia care mă ţine şase ore. Închipuie-ţi cum ar fi să mai cer o doză de anestezic cu gura deschisă. Şi pe scaun. Zâmbete.
    – Sofia, îi luăm şi lui Raif pulsul? Ghici, năzdrăvanule! M-am uitat pe fişa ta. Ai atins vârfuri de douăsute de bătăi pe minut. Ori ai ceva, ori eşti indrăgostit.
    – Prefer a doua variantă, dacă e să aleg. Acum am nouăzeci. Trec mâine să repet testul cardio, digitalice sper că nu mi-a pus nimeni în ceai. Sofia, în noaptea asta rămâi aici!
    – Şi tu unde te duci, la tine? Dacă tot ai venit eşti bine venit!
    – Raif, eşti mereu glumeţ? întrebă Sofia.
    – Sunt cel mai mare mincinos şi sunt foarte serios când spun adevarul! Adevărul e că uneori aşa e, dar nu întotdeauna!
    – Cât e de adevarat! adăugă Sandi.
    – Uneori mai mint dar sunt crezut mereu.
    – Te cred, dar ai curajul să o spui.
    – Mulţumesc, nu trebuia, Sandi!
    – Un mincinos sincer aşa ca tine, care să spună adevărul n-am întâlnit! Era vocea Sofiei.
    – Adevarat?! Ten-kiss U!
    – Ştii de ce: pentru că am întotdeauna încredere în tine!
    – Sandi, ai vreo lămâie? Am poftă de o limonadă. Şi Sofiei i-ar prinde bine. Cu globule roşii proaspete îşi va reveni mai repede.
    – Vezi în fructieră, te aşteptăm aici!
    Raif reveni cu două pahare mari. Pe-al lui îl devorase în câteva secunde.
    – Vezi că la sud e o problemă. Ăştia de la vamă ar trebui să fie mai vigilenţi. Rămân cu voi până în zori apoi merg la treburile mele, în Sighet.
    – Stai liniştit, s-a rezolvat în sud! Şi?! Când faceţi schimb de numerele de telefon?
    – După ce postez un comentariu îi expediez Bianc… Sofiei numărul meu de telefon. La cinci minute după. Asta dacă vrea si ea. Ştiai că ieri m-am uitat la ceas la ora 14:00?
    – Promite-mi, Raif, promite-mi!
    – Ai încredere Sandi, ai încredere că-l trimit!
    – La mine nu merge cu încrederea, eu sunt pentru ştiinţele exacte, trebuie să-mi promiţi. Dacă ţi-l cere, i-l trimiţi! Promite-mi, Raif!
    – P R O M I T !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s