„În mine se mai vorbește și azi despre tine” (Blaga).

Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.

                                                              (Lucian Blaga, Autoportret;1943, vol: Nebănuitele trepte)

Lucian Blaga nu cred că i-a scăpat cuiva. (n: 9 mai1895/d:6mai1961). Nu a vorbit până la patru ani, fiind „mut ca o lebădă”. A debutat în 1910 cu poezia „pe țărm” în Tribuna & în Românul cu studiul „Reflecții asupra lui Bergson (1914). A studiat teologia (La Sibiu și Oradea), filosofia și biologia ( la Universitatea din Viena).  

Este suficient ca, din când în când, câte un om genial să moară nebun ca, pentru câtva timp, normalitatea să nu mai fie deloc cotată la bursă. (Blaga)

Să zic ceva din ce nu s-a zis despre Blaga? Mi-e imposibil. Am găsit un articol frumos în jurnalul.ro despre Blaga: „Când vei crește, vei învăța despre mine la școală” Merită citit.

În mine se mai vorbește și azi despre tine (Blaga).

Click pe fiecare-n parte dacă vrei să descarci Trilogia culturii:

Amintirile noastre din copilăria petrecută la sat coincid desigur cu ale celor mai mulţi dintre cititori. Ne aducem aminte: vedeam satul aşezat oarecum înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor.

01_orizont_si_stil

02_spatiul_mioritic

03_geneza_metaforei

cuprins

cuvantinainte

pagina_garda

Și mai departe:

Lucian Blaga – Aspecte antropologice

Lucian Blaga – Trilogia cosmologica

Lucian Blaga – Poemele luminii (1919)

Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”.
Tânărul cântă:
“Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”.
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”. (trei fețe)

Lucian Blaga – Nebanuitele trepte (1943)

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte

Lucian Blaga – In marea trecere (1924)

 

”Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

 

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Advertisements

One thought on “„În mine se mai vorbește și azi despre tine” (Blaga).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s