ups centrale termice

După ce am dat o raită aici, în online, să văd ce-i cu ups centrale termice, mi-am continuat seara în mod obişnuit, printându-mi o altă carte, savurând un alt ceai)am devenit cumva dependentă de ceai, de dimineaţa până seara enşpe feluri, cătina m-a atras cel mai tare (o şi cumva sunt mândră de mine că nu mai pot bea apă rece, nu mai am tragere de inimă, dacă nu e temperatura camerei nu mă ating ).
Din ultimul timp nu mi s-a întâmplat nimic spectaculos. Totul se aşterne lin. De dimineaţa până seara petrec timp cu piciul ( testându-mi răbdarea pe care o consideram lipsă, cumva creşte respectul de sine, zău) şi de când nu-mi mai arde de bodegi am descoperit că nimic din ce mi se părea că ar conta nu contează cu adevărat (şi nici telefonul nu mai sună; exagerez, mai sună mama şi un prieten; înainte să revin aici voiam să-l închid să nu mă mai deranjeze nimeni, se pare că nu a fost nevoie, ha ). Asta m-a amuzat copios. Şi aşa, brusc familistă parcă mă bucur mai mult şi mai mult de tot. Ba chiar devin înţeleaptă, la cât m-am autodistrus de-a lungul timpului, treptat, am de refăcut la organismul ăsta, hăhă, aviz amatorilor: orice greşeală se plăteşte, cât nu face, excesul de azi … te face la un moment dat vai de mama ta (de aici şi viitoarele recomandări de plante ce vor urma, vine vremea de cules, m-am aprovizionat doar cu sunătoare momentan – sporeşte starea de bine, anti stres, m-a ajutat să renunţ la nicotină vara trecută, acum am adăugat şi pedicuţă- sper doar că atunci când ajung iar la facultate să nu mă reapuc… odată cu asta revin stările naşpa);
Am fost recent în trecere prin capitală şi m-am surprins, dacă acum două luni când metroul staţiona între staţii mi se lua respiraţia şi apărea atacul de panică, de data asta n-am avut nici pe naiba. Aici zic că ceaiul antianemic şi uleiul de cătină şi-au făcut efectul. Sau ce ştiu eu? Sunt mai optimistă, mai motivată, mai plină de speranţă şi de planuri care sper să ajungă la stadiul realizabil cât mai curând. Acum nu mai e totul negru şi trist şi urât… Eu nu mă mai complac în proprie mizerie. Şi nu am de gând să mai revin la ceva. Las trecutului ce-i al trecutului, fiindcă nu îmi mai aparţine, s-a scris singur. E momentul ăla când mă trezesc şi-mi zic: gata, aici se trage linie. Nu mă mai agăţ de nimic din ce a fost. Din ce am fost. Deşi toate chestiile astea m-au format cumva. Dar de ce naiba trebuia să fiu atât de inconştientă? Încă sunt supărată puţin pe mine, dar trece şi asta. Stau aşa şi …. recitind jurnalul mă sperii. Dar nici vreme de regrete nu-i. Mai bine să regret ce am făcut decât ce n-am făcut. Nu se aplică întru totul, dar na, vine ca un colac salvator.
Abia aştept augustul să termin cu dădăcitul şi să o iau din loc. La mare nu vreau. E aglomerat, nu ştiu dacă mi se mai ia aerul în medii aglomerate, dar mă voi testa curând. Muntele… un august la munte sună aşa, promiţător şi plin de amintiri demne de făcut şi de notat, ca mai apoi, peste ani or să mă amuz ori să mă sperii de una singură…

 

Advertisements

8 thoughts on “ups centrale termice

  1. de ce sa regreti, fie ca ai facut sau ca n-ai facut ceva? din moment ce ai facut, inseamna ca asa ai simtit atunci, deci ai fost autentica. totul e valabil doar la un moment si intr-un context…date 🙂

      1. desigur 😀
        oricum, am putut relationa cu ce ai scris, de aici si…replica 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s