gând la gând

A trecut mult de când m-am luat de mână şi scos în lume, de când mi-am dedicat de una singură poeme nesfârşite în care îmi explicam ce e de nexplicat, în care simţămintele pe bună dreptate îşi aveau rostul. Cât despre oameni… Nu te poţi rupe de oameni cu una cu două, mi-am zis. Ei te provoacă la tot soiul de discuţii care mai de care mai neinteresante şi te pun în postura de a visa la singurătate, aşa, fără ruşine. Eu ştiu cum sunt, ce sunt, ce mă face să fiu şi toate astea, iar de ei am o nevoie egoistă, îmi place că vorbesc fără să asculte, căci problemele lor sunt probleme de viaţă-moarte, mă fascinează că se încuie în proprie mizerie şi nu te primesc cu braţele deschise, cât despre căutarea lor disperată de a primi în suflet liniştea… oh, să nu mai zic. E adevărat, încercasem într-o perioadă să uit de mine, neglijându-mă cât mai mult, aşa cum vedeam că fac şi ceilalţi. Nu mi-a ieşit. Cum în fiecare zi rolul de optimistă eşuează aşa-i şi cu efectul de turmă. Mi-e dor să mă bucur de o lună tuberculoasă într-o grădină cu regina nopţii… şi de un răsărit… De o renaştere absolută. E frumos să prinzi dimineţile, am zis-o şi o mai zic.

Advertisements

6 thoughts on “gând la gând

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s