Atenţie! Începe jocul!

Bianca a găsit motivaţie. Aşa că na, se pune pe treabă, are cam trei eseuri de scris e lipsită total de inspiraţie, n-are nici cea mai vagă idee cu ce să înceapă, cu ce să continue şi nici cu ce să sfârşească. Teză. Antiteză. Sinteză. Ca-n viaţă. Are dubii în privinţa tezei. Adică e adevărat că e greu să-ţi găseşti rostul, să inventezi noi ţeluri, mereu altele, imposibil de atins şi totuşi să le atingi şi na, ai făcut-o şi pe asta. Acum ce? Antiteză. În capul ei se bat sute de gânduri pe minut, sute de acte, de stări, de etc; Multe chestii vin şi-ţi zic asta nu vine aşa pentru că e aşa şi de ce nu e aşa şi e  aşa… uite cum trece timpul. Uite cum nu-şi atinge ţelul. Dar într-un final, abătută de la drum, rătăcind aiurea găseşte o scurtătură şi duce totul la bun sfârşit, zic de el omul, de ea Bianca. Antiteza a durat luni bune. A decis că trebuie să se lepede de tot ce înainte credea că o face să fie. Adică poate mai mult, ştie că vrea mai mult şi o să facă mai mult; Chiar dacă nu e pregătită pentru nimic, aptă e. Aşa că ce o reţine? A pierdut destulă vreme stând. Doar stând. E greu să stai. Un sacrificiu suprem… ca un fel de dezumanizare (că trebuie să facem ceva mai mult decât să existăm şi atât). Să stai şi să te uiţi cum ceilalţi trăiesc vieţile celorlaţi… niciodată pe ale lor. (că aşa-i în filme, seriale; şi are destule văzute din ultimul timp, zău că are). Crunt. Zău. S-a izbit de realitate. Şi de data asta realitatea e ca o primăvară în care alergi călcând iarbă crudă şi julindu-ţi genunchii. Începuturile sunt cele mai faine. Şi-a amintit cum au început toate astea, cum visul ei nu era visul ei şi în visul altcuiva cu paşi repezi s-a pierdut. Un om fără vise e un om trist. Adică… e om? Poate că totuşi visul altcuiva era al ei şi nu voia să o recunoască (fiindcă niciodată nu i-au plăcut sugestiile altora). Ştia că totul e trecător şi nu e rău să pozezi drept martir. Aşa începe jocul, regulile cum spunea mai devreme nu şi le aminteşte …. deci jocul e fără reguli. De-a existenţa. Nu ne mai prefacem că nu trăim. Şi nu ne mai ascundem de noi. Cine intră-n joc? Şi pe bună dreptate trebuie să terminăm tot ce începem. Trebuie să ajungem acolo unde ne-am propus de la început. Hai totuşi să punem o regulă să dea bine. Se ia o coală A4 se mâzgălesc apăsat şi pline de speranţă literele care formează ţelul. Şi apoi căile prin care se atinge nu mai depind de nimeni în afară de cel care-şi notează visul. Hai hai… ce mai stai?

Advertisements

6 thoughts on “Atenţie! Începe jocul!

  1. Eu îs mai greu de cap şi înţeleg mai greu… Ok, să zicem că fac ceea ce spui tu acolo. Da cine îs ? Sunt Dan sau sunt Bianca ? 🙄 Că dacă-s Dan, la mine sunt bifate. Bianca nu pot fi că nu am toate datele… Ufff… tare-i complicat …
    Lăsând gluma deoparte, îmi place cum şi ce ai scris. 😉

      1. Aha. Deci eu eram un simplu spectator, da ? Pfuuu … ce aiurea mă simt acum că m-am băgat. Sunt ca un ţărănuş dus la cinema care se-apucă să strige la mijlocul filmului “Pup-oooo, băăăă …!!!” 😳

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s