provocare

Of, pe Bianca o enerveză libertatea. Adică zilele astea prin blogosferă domină subiectul ăsta. Ce pisici? Care libertate nene? Libertatea lui X se termină când începe a lui Y. Unde mai ești tu liber, măi flăcău? Într-o bulă de aer plutind spre nicăieri. La cât de limitați suntem ne mai permitem să ne visăm liberi? Băi păi e de râs. Liber rămâi în artă și libertatea asta nu ți-o ia nimeni așa că ține strâns de ea. Dar oare cât de liber ești în artă?  Ia să te provoc: există liber arbitru? De ce da, de ce nu?

Advertisements

18 thoughts on “provocare

  1. Of, libertatea asta! Păi, depinde cum o înțelegi… Unii se simt încorsetați de neputința de a cunoaște alte galaxii, iar alții se simt liberi când pot doar să iasă în parcul din oraș. Ce mare diferență de opinie și de spațiu!

      1. Pentru că s-ar putea să le fie limitată libertatea de o deficiență fizică, ce le limitează mișcarea. Dar ei sunt, totuși, mulțumiți să contemple ceea ce mai e posibil. Tot ei știu din experiență că ar putea fi și mai rău. 🙂

    1. Am citit acum câteva minute un articol imens despre libertate :)). Un articol inutil, scris prost. Cred că-s puțin masochistă. Inițial voiam să răspund tot așa prin muuuuulte cuvinte, numai că nu găsesc sensul. M-am rezumat la câteva și zic că astea au spus tot. 😀

  2. Ai dreptate atunci când spui că nu dispunem de libertatate; noi ( cei care suntem considerați drept oropsiți de soartă,pentru că am primit de la Dumnezeu darul de a pune cuvintele în ordine) oscilăm între realitate și ficțiune, iar singura speranță de a trece pragul îngrădirii este prin artă. Deși totul este relativ, întrucât libertatea de exprimare se ,,bucură” de cenzură, când nu le convine celor sus puși. Să nu uităm cum, pe timpul răposatului, au fost interzisi nenumărați scriitori. Păcat. Păcat că am rămas să reflectăm asupra adevărului: suntem liberi sau nu? Dacă am fi, nu cred că ne-am întreba.

  3. Nu te mai supara. 🙂 Sunt biblioteci intregi scrise in sute de ani despre liberate. Pana acum nu s-a ajuns la consens. Si nici nu cred ca se va ajunge prea curand sau… vreaodata. 🙂

  4. Ceea ce nu poate înțelege, omul spune că nu există. 🙂 Un om care se simte liber nu are nevoie să-și justifice libertatea. Când ești sănătos, ești sănătos, recunoscător și-atât; nu mai stai să analizezi cum și de ce. Când ești bolnav, începi să cauți cauza. Ca să o poți anula/vindeca sau ca să te complaci așa. 🙂
    Eu cred că da, există libertate. Ea stă în mintea fiecăruia. Dacă nu stă, nu există. 🙂
    Dar cine te supără pe tine, Bianca, și te face să simți că ni s-a furat liberul arbitru? 🙂 Fiindcă în spatele unui articol lung, “inutil, scris prost”, tre’ să stea o neplăcere mai mare.

    1. Ei, nu e așa. Cum te simți tu liber? Ce te face să te simți liber? Ce te face să nu?
      Eu n-am zis nimic despre liberul arbitru, am întrebat dacă există sau nu există 😀

      1. Sunt liber pentru fac tot ce vreau, în fiecare zi. Chiar și obligațiile asumate le îndeplinesc tot pentru că am ales singur să fac așa ceva. Sunt liber fiindcă nimeni nu are control asupra mea, dar, mai ales, pentru că mă străduiesc să nu-mi doresc controlul asupra celorlalți. Sunt liber pentru că fericirea mea nu depinde de nimeni. Și când ești fericit, când te simți cu adevărat liber, atragi și mai multe stări, senzații, sentimente de-astea. 🙂
        De regulă, ne stresăm nu pentru că am păți vreo chestie urâtă. Ci pentru că alții gândesc diferit față de noi. Că acționează diferit, chiar dacă nu ne intersectăm cu ei decât mult prea puțin sau deloc.
        Dacă trăiai înainte de ’89, înțelegeam lipsa de libertate. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s