:)

De ceva vreme mă tot joc de-a fericirea. Și e amuzant, așa fără reguli după cum v-am obișnuit. Nu credeam să nu-mi încap în piele de atâta. Zilele trec greu și-s pline de chestii care să-mi aducă zâmbete, îi molipsesc și pe ceilalți fără voia lor /hăhă.  Un entuziasm de mamă-mamă în activități s-a lipit scai de mine. Mi-era dor. N-am mai fost așa de prea mult timp. Uitasem cum e să-ți placă ceea ce faci, când faci, cum faci, fără să-ți pese de unde ajungi. Nici nu mai acord importanță punctului culminant, nu vreau să se mai termine. E greu cu finalurile, niciodată nu m-am priceput să aleg momentul în care să accentuez punctul nenorocit. Din ăst motiv de obicei în scrierile mele găsiți cel puțin două finaluri, continuitatea la mama ei acasă. Serios, e cel mai greu lucru să închei, și nu-i vorba că te-ai atașat și prostii d-astea pentru oameni slabi. Doar că vin clipe în care mai vrei și mai, nu te mai saturi, nu ai habar ce să mai faci cu tine să. Ei, cum pe aici toate bune și frumoase, îmi iau tălpășița spre alte meleaguri unde să tot bat câmpii cu haz.

Advertisements

4 thoughts on “:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s