de seară

Din când în când urletul tău îi atinge. De obicei nu-i nimeni, suflă vântul. Dar când se găsește cineva, fuge înainte să termini de citit și ultimul rând. Uneori în tine e mai urât și negru ca nicăieri. Și tot aștepți uitând că nu te pricepi. Și obosești așteptând. Și urletul tău nu mai e urlet. Și așteptarea nu mai e așteptare.

___________________________________________________________________

Pe la două și copacii păreau că trântesc unii cu alții, vitrina se clătină. Pe la două cum e-n tine așa-i și pe lângă. Te trezești, dai jos borcanele, șahul și tragi pătura peste cap, ferită de cei care nu mai știu ce-i aia consistență. Apreciezi mai mult tot ce ai și n-ai, zâmbești, îți rostești rugile. Adormi. Și apoi un început de săptămână pe măsură.

_____________________________________________________________________

Ți-a trecut și dorul, ba tot ce ține de prostii d-astea pentru oameni mari. Pentru prima oară respiri. Tragi o gură de aer cât să-ți ajungă. Mușchiul inimii înțeapă/te strigă. Apă fiartă cu lâmâie. Apă rece de la robinet. (Ca un duș ideal pentru circulație pe care nu l-ai mai făcut de mult, treacă – meargă intern (cât să-ți strice dantura)/ Nu te-ai îndurat să dai un jet de apă rece după tratarea nervilor).

______________________________________________________________________

Oamenii – din ce în ce mai urâți. Două copile se maimuțăresc în fața ta, te calcă și tot ele se uită fioros apoi în semn de regret chipurile. Și oamenii sunt deranjați de hohotele lor. De maimuțărelile lor. De repetițiile mele pe care nu obișnuiesc să le fac și mă scot din sărite dar nu-mi arde să rescriu.

Oamenii – modelați atât de prost.

Oamenii – îți vine să trântești cu ei cum și unde ți se ivește ocazia.

Iar te-a prins. Și o să te țină mult, ca data trecută. Acum nu mai plănuiești uciderea-n masă. Închizi ochii și-ți imaginezi că nu există, cum faci de obicei cu cei cărora ți s-a luat să le afișezi un zâmbet fals în timp ce-n mintea ta sunt para decapitați. De acum n-ai să le mai vorbești. Păcat că-or să-ți asculte liniștea. Măcar liniștea ți-e creativă. Ți-e dor să scrii, să citești mult. Și de mâine te reapuci. N-o să-ți iasă mai nimic din prima. Ți-ai ieșit din mână. Ești conștientă.

________________________________________________________________________

O grămadă de stări care se bat cap în cap și din care niciodată nu iese ceva bun. Iar te enervează dubla negație = negație, în română. Și totuși româna-i o limbă frumoasă. Poate cea mai frumoasă.

____________________________________________________________________

Traversezi. Puști dojenind adulți: „da cum tanti, îți iei plodu de mână alergând pe roșu? Dacă se împiedică? Femeie inconștientă! ”

Te amuză. Ba chiar te oprești brusc și ți se descoperă caninii, fără să-ți dai seama l-ai țintit pe insu-n cauză. Cuvintele ți se opresc în gât. Îți vezi de drum. Te împiedici de tocul unei tipe. P-asta n-o mai făcusei până acum. Haz de necaz. Bine că nu se lasă cu o căzătură. Ar fi fost una pe cinste.

_________________________________________________________________________

Vrei acasă. Și acasă întârzie să apară. Există un loc unde te simți ca acasă, numai că nu l-ai descoperit încă. Acasă te retragi mereu. Închizi telefonul, e liniște. Nu te adoarme sirena. Nu ai nevoie de unghii roșii. Acasă e cald. Acasă…

______________________________________________________________________

Prieten drag, somnul.

Advertisements

2 thoughts on “de seară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s