ai chef de-o faptă bună?

De Vlad m-am ciocnit în toamna anului trecut. Eram așa și pe dincolo. Mult mai „trăiesc în altă lume decât voi” și pusă pe autodistrugere decât aș fi putut fi până atunci. Și nu doar ziua aia era urâtă, ci întreaga existență de la jumătatea lui octombrie încolo. Mi-a zâmbit și a început să dialogheze. Nu-i acordam prea multă atenție, ocupată să-mi plâng mie de milă în cap. După scurt timp ajungem într-un punct al discuției din care mă trezesc cu o carte (introducere în metafizică parcă) pe care l-am și pus să mi-o semneze. Să țin cumva minte momentul ăla. A trecut ziua. Nu și-a dat seama ce bucurie mi-a făcut. Să primești de la un străin cadouri la care te aștepți de ziua ta pentru mine conta. Apoi dăm unul peste  altul la balul bobocilor unde… mă aleg cu o altă carte. Aveam deja două. Văzuse cumva în mine frica de a trăi. Trecuse pe motivaționale. În iarnă primesc un apel de la un amic să-mi zică: am o carte pentru tine de la Vlad. Că lumea-i mică. Și de ce vă zic de Vlad ăsta? Că el fără să conștientizeze a făcut fapte bune. Și are un vis. Dacă tu nu ai un vis, poți să crezi în visul lui. Dacă ai un vis, poți crede și în visul tău dar și în visul lui. Da, strânge bani (și poți da cât ai, fie și un euro). Bani să-și aducă visul la stadiul realizabil. Și nu mai e mult până o să reușească. Dacă nu crezi în altruism, fă-o din egoism etic. Ajută-te pe tine să mai crezi în oameni. Să mai crezi că atunci când îți imaginezi un scop îl și atingi. Mai multe găsești aici. Binele se întoarce.

Advertisements

18 thoughts on “ai chef de-o faptă bună?

      1. Oferă-mi un argument logic şi de bun simţ pentru care un eventual ajutor financiar din partea mea s-ar îndrepta către un tânăr care vrea să studieze budhismul în Austria şi nu către sutele de mii de cazuri în care se află copii care habar nu au cine e Moş Nicolae sau Moş Crăciun, semeni de-ai noştri bolnavi care nu au suportul financiar pentru a-şi cumpăra medicamente sau, na, dacă vrei tu, tineri care înţeleg să-şi construiască viitorul studiind chestii mai pragmatice, mai pământene, dar cu impact pozitiv asupra mersului înainte al societăţii.

      2. Categoric primează cei care nu au suportul finaniciar pentru a își cumpăra medicamentele ori orfanii. Dar oricât îi vei ajuta, vei acoperi doar problemele exterioare, pe scurtă durată. Ca să le acoperi într-adevăr lipsurile, mergi direct la ceea ce le-a cauzat. Îi amăgești pentru o mică perioadă de timp. De multe ori banii nici nu ajung la ei. Asta vrea să facă Vlad, să găsească rădăcina tuturor cauzelor spre vindecare, după exemplul lui Buddha. Tu deja tai craca oricărui om care vrea să studieze ceea ce îi place. Orice ins care ajunge cât mai aproape de perfecțiune, care caută să își dezvolte virtuțile automat are un impact pozititv asupra mersului înainte al societății, sărind mult mai repede în ajutorarea semenilor decât oricare altul.

      3. Facem cumva confuzii, Bianca ? Budhismul este o religie, Buddha e un concept. Ambele tot atât de apropiate şi familiare ciobanului Ghiţă de la Jina, şi ambele potenţial capabile să îi aducă vreun folos, fie el material sau spiritual, mai apropiat în timp sau mai îndepărtat, cum e şi efectul tratării laptelui de oaie cu raze gamma. Când te referi la “exemplul lui Buddha” ce ai în vedere ? Şi nu te întreb pe tine ca fiică a unui popor eminamente creştin ci pe tine care ai putea să identifici puţin concret în cele întreprinse de Buddha în vindecarea tarelor societăţii româneşti.

      4. Sari la gâtul meu? „cele întreprinse de Buddha în vindecarea tarelor societății românești”, serios? Eu zic să citești cauza din link-ul inserat în post. Vlad și-a spus povestea. Nu a zis nimeni să nu îi ajuți pe cei care primează. E alegerea ta. Poți oricum să îl ajuți și pe el dacă vrei.
        Uite și pentru documentație:
        http://www.rabten.at/BuddhaDharmaGeshe_en.htm

      5. Am accesat link-urile şi am citit, în diagonală ce-i drept, bla-bla-urile de acolo. Când mai aveam puţin şi-mi dădeau lacrimile, m-am oprit.
        Da’ auzi, Biăncuţă ? Am şi io o cauză fată… Sunt interesat de extinderea perioadei de împerechere la meduzele din Marea Neagră cu încă 11 zile. Mă ajuţi şi pe mine, în numele moralei creştine pe care o cunoaştem şi o aplicăm toţi atât de bine încât, în nepotolita noastră sete spirituală, simţim nevoia să ne uităm şi sub rochia buddhiştilor, să îmi duc visul la împlinire ?

      6. Eu aş zice să facem un sondaj să vedem a cui atitudine nu e în regulă. Dar, mă rog, am lucruri ceva mai importante de făcut. Cum ar fi să mă interesez despre formalităţile care sunt necesare pentru a emigra în Chile pentru a scăpa de eventualele represalii la care aş fi supus atunci când vei fi tu preşedinte.

      7. Eu doar am dat sfoară-n țară. E o cauză. Oamenii care încă mai cred în ceva sunt de luat în seamă. Nu-i o idee rea. Pe ăștia care mă supără îi trimit cadou de sărbători la somalezi, fiindcă la noi pedeapsa cu moartea e interzisă.

      8. Mi se fâlfâie de somalezi … Am un amic, fost coleg, care a fost răpit de piraţii din largul coastelor Somaliei şi mi-a spus că somalezii îs băieţi faini şi ok, deşi nu îs buddhişti de-ai noştri.

    1. Stimate domnule Vlad,
      sunt ceea ce îndeobște este cunoscut a fi un „creștin de duminică”. Astfel că perceptele generale gen Decalogul, îmi sunt cunoscute. Atât cât pot și cum pot, îmi iubesc aproapele. De profesie sunt (mai corect ar fi am fost) navigator și „instrumentele” de bază ale acestei profesii sunt compasul și rigla cu care trasăm drumul navei pe hartă. Punând compasul în centrul României pot constata fără prea mari eforturi intelectuale că Viena nu-i tocmai „aproapele meu”. Iar buddhismul e chiar și mai îndepărtat. La capitolul „compasiune” stau însă un picuț mai prost fiindcă am nenorocitul obicei de a analiza cauzele față de care să o manifest. Nu sunt vreun obtuz și respect dreptul fiecăruia de a avea un vis căruia să-i subordoneze întreaga sa existență pământeană. Doar că visul dvs. este unul căruia eu unul, profan și insuficient pregătit în ale spiritualității sferelor ce exced pragmatismul unei vremelnice și relativ reduse vieți terestre, nu îi văd finalitatea.
      Bianca este un copil superb care promite să crească frumos. Nu-i vindeți iluzii pe care nici dvs. nu la stăpâniți ci doar le intuiți. Acordați-i șansa de a-și găsi propriul drum fără a încerca să o manipulați în vreun fel. Fiindcă nu sunteți „calificat” să o faceți. Nu dvs., cel care la 27 de ani, dacă am reținut eu bine, stați cu mâna întinsă într-o intersecție 2.0. La aceeași vârstă ca a dvs. mi s-a propus o funcție cu rang de ministru secretar de stat. Am refuzat-o fiindcă nu am considerat suficient pregătit și în plus eram capul unei familii căruia doream să îi acord cât mai mult timp mai ales că în acel an mi se născuse și fiul de lângă mă durea practic să lipsesc mai mult de câteva ore pe zi. Vedeți, domnule Vlad, acesta este modul meu îngust de a percepe viața, în această zonă se găsesc cei care vor beneficia de sprijinul, suportul și iubirea mea.
      Și fiindcă tot ați reușit să mă stârniți aș vrea să vă întreb dacă ați reușit să angajați PR Manager sau Social Media Expert sau cum pisici scria pe site-ul dvs. care să vă conducă și să vă eficientizeze „strângerea de fonduri”. Mie acea inițiativă îmi miroase puțin a „afacere”. Deja se situează mult în afara unei simple cereri de ajutor. Dar asta e părerea mea, a unui om care se pricepe mai puțin. Eu doar ce urmează să împart în zilele ce vor veni 1.000 de euro unui elev, unui profesor, unui bolnav și unui medic. Banii i/am câștigat în acest scop și voi fi bucuros să pot face asta. Doar că dvs. și preocupările dvs. nu vă încadrați printre cei pe care intenționez să îi ajut. În nemărginita lui înțelepciune, Buddha vă va explica de ce.

      1. Stimate domnule,
        Argumentele dv sunt cât se poate de valide și ceea ce ați întreprins și veți întreprinde este admirabil.
        Însă fiecare om are propriul traseu în viață și propriile scopuri, mai mult sau mai puțin „tradiționale” din perspectiva românilor.
        Îl cunosc pe Vlad și la fel ca și Bianca l-am întâlnit în împrejurări speciale și la fel de special a fost și momentul când l-am reîntâlnit. Datorită lui am putut fi introdusă într-un cerc cu aceleași preocupări spirituale, și acest lucru pentru mine contează foarte mult. Vlad a fost mereu în sprijinul celor care au avut nevoie de el, e un om altruist și cald, care a ajuns la un moment în viață în care cere și el la rândul lui ceea ce a oferit altora.

  1. Stimate domnule Dan, îmi pare rău că această campanie a trezit această reacție şi mulțumesc pentru comentariu. Îmi oferiți șansa să învăț din aceasta experiență. Am mai primit de când am lansat campania câteva reacții similare şi voi încerca să detaliez acest aspect de aceea revin cu un răspuns mai pe larg.

    Este în regulă, poate și eu dacă aș fi în locul dvs aș reacționa la fel. De multe ori fără să ne dăm seama ne-am obișnuit mai mult să judecăm decât să înțelegem. E normal, se întâmplă din păcate spontan, mi se întâmplă des, mai ales când ne lipsesc multe alte variabile din “ecuație” și de abia cunoaștem persoana respectivă.

    Oricum, cred că Isus când ne-a recomandat să ne iubim “aproapele” s-a referit la orice ființă, nu doar la români, prieteni sau familie, unde iubirea apare ușor. Cu toată ca Viena pare departe de Ţara Românească, nu este deloc departe şi acolo locuiesc oameni la fel precum noi. Ar fi păcat să nu pese de ei, așa apar războaiele între națiuni, avem credinţa să credem că aproape sunt doar cei care locuiesc între granițele țării din care facem parte.. Chiar și animalele sau insectele merită iubirea noastră şi protecţia noastră! Dacă aveţi un animal de casă veţi înțelege mai ușor, altfel veţi avea tendința să înjurați câinele vecinului 🙂

    Bianca este precum spuneți un „copil” superb și nu am încercat o clipă să manipulez în nici un fel sau să o conving de ceva, îmi pare rău că aşa aţi interpretat. Pe mine m-a surprins şi emoționat acest articol, mai ales că nu am mai vorbit cu ea de ceva timp.

    Mulţumesc că aţi împărtăşit cu mine din experienţa dvs. de viaţă, este admirabil faptul că la o varstă tânără aţi reuşit să câştigaţi respectul multora. Înţeleg oarecum de ce aţi refuzat, şi eu am refuzat de vreo două ori nişte propuneri de promovare destul de atrăgătoare. Lucrez în mod constant de la 21 ani deoarece am locuit singur în București împreună cu fratele meu și sora mea. Așa că știu valoarea muncii, munca în viață este foarte importantă și poate avea mai multe interpretări, de acord fiecare are câte ceva de îndeplinit în această societate, însă este greu să ne dăm seama sau să judecăm rostul fiecăruia şi cum contribuie la mersul lucrurilor.

    O viață spirituală adevărată are destul pragmatism şi prin acest parcurs, ajutorul în societate poate fi returnat și pe termen lung, nu doar pe termen scurt. Într-adevăr, sunt multe cazuri în România care necesită atenția noastră şi sprijinul nostru chiar acum, însă eu încerc să atac cauzele suferinței de la rădăcină, dincolo de a acoperi cu un “pansament” suferințele, modul cel mai eficient de a ajuta este să elimini aceste suferințe de la rădăcină, aşa cu domnul Buddha a reuşit. Pentru a ajunge acolo este cale lungă și poate multe vieţi, atât timp cât nu știu să înot degeaba voi încerca să îi ajut pe ceilalți de la înec.

    Mână întinsă?! Vă invit să vizitați pagina principală a site-ului indiegogo.com, cea mai mare platformă din lume de fundraising şi vă rog să îmi spuneţi dacă are legătură cu cerșitul să ceri ajutorul pentru îndeplinirea unui scop care poate aduce beneficii atât pe plan individual cât și colectiv. Când uneori nu există alte variante, pentru că știi că le-ai încercat, este bine să alegi și ceva nou, iar în România fundraising-ul este încă ceva nou, de aceea mai greu înțeles. Am ezitat un an dacă să lansez această campanie și între timp urmăream des site-ul și în cele din urmă m-am simțit atât de inspirat de ceilalți care investesc atâta convingere și pasiune în ceea ce fac, încât am zis să încerc și eu. Am venit aici în Austria pentru studii și am încercat între timp orice altă soluție înainte să lansez campania, inclusiv am lucrat din greu la alte proiecte, însă mi-am dat seama că nu pot să le îmbin pe amândouă și cel puțin pentru o perioadă am nevoie de acest sprijin financiar să continui ce am început, în felul acesta simt eu că pot contribui cel mai bine la bunul mers al societății și la un moment dat va veni momentul să împărtășesc şi cu ceilalți ce învăț aici. M-am gândit mult înainte să plec, însă mi-am dat seama că puterea mea de a ajuta în societate era ne-coaptă și lipsită de înțelepciune. Mă voi întoarce în România, nu am fugit de nimic, am fost împins de durerea suferințelor din jurul meu şi de imposibilitatea mea de a oferi un real ajutor celorlalți.

    Într-adevăr, anunțul în care solicitam ajutorul unui expert Social Media poate era puțin mai mult decât o cerere de ajutor, m-am primit și de aceea a ieșit ceva mai non-elegant 🙂 Oricum, în nici un caz nu am nici un interes să fac o „afacere” din asta, ar fi absurd.

    Mă bucur mult să aud intențiile dvs. cu cei 1000 de euro pe care doriți să îi donați unui elev, bolnav, profesor şi medic. Sunteţi un om generos, rar aud de astfel de cazuri altruiste. Nu am pretenția să mă încadrez în lista dvs. de preocupări, sunt convins că fiecare are drumul său şi motivaţiile sale.

    Sper să beneficiez de explicațiile domnului Buddha, precum menționați 🙂

    Oricum mă voi gândi serios la cele spuse de dvs şi vă mulțumesc tare mult, sper să ținem legătura! Mult succes şi sărbători fericire!

  2. Domnule, eu nu inteleg de ce avem atatea discutii. Este o propunere pentru cine VREA si cine poate. Cine nu VREA si nu poate sa il ajute pe Vlad nu are dacat sa nu o faca. Daca unuia sau altuia i se pare o propunere neinteresanta, e destul de putin relevant in termeni practici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s