Noaptea lutierilor de Viorel Gongu

Să fi fost primăvară și-mi făceam socotelile? Reîncepeam să mai scad oameni, să adun oameni, să-i regret, să-i iert, să-i cânt… Nu mai știu dacă era sfârșit de iarnă sau primăvară. Că-s colecționară, v-am mai scris. Colecționez oameni frumoși. Că-s rari, nu se găsesc la orice pas, și atunci când simți că ți se pune un nod în gât dacă dai peste unul, fie că numai îl citești ți se schimbă total perspectiva. Într-o librărie dau peste poetul Viorel Gongu. Mi s-a părut un om simplu. Până să intru în vorbă. Enciclopedie nu alta, în fața sa mă făceam din ce în ce mai mică conștientizând că nu știu nici cât negru sub unghie, pe câte ar trebui să o fac. Îl ascultam uimită, cu un interes pe care nu-l am față de oricine. Mă fascinase. La sfârșitul discuției, mi-a oferit volumul său „Noaptea lutierilor”. M-am grăbit să-l ameninț cu o recenzie (de cele mai multe ori vorbește gura fără mine, îmi asum o grămadă de responabilități pe care uneori nu-s în stare să le dreg). Or, n-am mai făcut de ceva vreme recenzii… și am tot amânat de teamă să nu-l dezamăgesc. Ceea ce urmează să citiți nu se poate numi recenzie, o scurtă prezentare.

În 2011 Viorel Gongu debutează în volum propriu cu romanul „Bilete la loterie”, după ce a apărut cu poezii în antologii ca „Poetica” și „Artă sfâșiată”. În 2012 publică volumul de poezie „Ultimul trandafir” având în pregătire un volum de proze scurte „Cămașa de noapte” dar și un nou roman „Avatar”.  Titlul volumului „Noaptea lutierilor”, scrie Valetina Becart, reprezintă chiar credința poetului în transformarea, în devenirea celui mai înalt și suav „sunet” al univeruslui… după ce toate se vor fi „săvârșit” pe  acest pământ” (pag 12; Noaptea lutierilor, editura Curtea Veche, București 2013). Prin poezii ca „Odihna unei pietre”: „Am poposit pe mâini de curtezane/ Zălog la cămătari și martor mut/ La nopți de vis dar și la nopți de rut/ Am stat și-n sacul unei partizane/ (…)M-am preumblat prin lume tot în goană/ Dar… m-a pierdut pe cale-un pelerine/ Și Dumnezeu a vrut, lângă un crin,/ Să odihnesc, de-acum într-o icoană”; Lasă-mi clipa: „Lasă-mi pașii dacă vor să plece/ Ca să am de unde să mă-ntorc/ Să îți cer o cană cu apă rece/ Și din nou cărările să-ți torc/ Lasă-mi ochii să te ocrotească/ Și-n adâncul lor, ca-ntr-un altar,/ Să rămâi și dorul meu să crească/ Buruiană slobodă-n hotar”; sau „Iubito”: „Iubito, astăzi îți cânt iară/ Ca un rebel întors din vânt/ Și spijinindu-mă-n cuvânt/ Să te iubesc! a câta oară?/ (…) doi tineri moși într-o livadă/ Albiți de ploile din meri/ Să fim și azi cum am fost ieri/ Un tot: o teacă și spadă”; ajungi să-l cunoști pe el, poetul. Poetul care de cele mai multe ori este una cu poezia, aruncându-și hainele, spunându-ne: poftiți, luați tot…Ăsta sunt. Un nostalgic care te fură cu fiecare vers, purtându-te din ce în ce mai adânc în imaginar. Un tată și-un soț, mândru de propria condiție (volumul în întregime fiind dedicat fiicei sale, Alina; Seară de iarnă: „Cum se-ndoaie vremea-n mine încercând să rupă-o punte,/ Cum se zabte apa-n flăcări răsucite pe sub frunte./ Cum se toarce iarna-n fire ce pe trupu-mi se-nfășoară,/ Cum se ard în taina lunii visele în prag de seară/ Liniștea de prin cotloade năvălește în odaie/ Călărită, ca-n blesteme, de nălucile-n văpaie./ Inima parcă-i lovită, barcă slobodă pe valuri,/ Sângele îmi clocotește aruncându-se în maluri,/ Și din toate-mperecheate, și din umbre, și din focuri/ Se ridică amintirea unor destrămate jocuri/ când în tremur lângă tine te vegheam, ca în altare,/ Somnul să îți fie albastru și din el să crești mai mare,/ Cum coseam la păpușică haine să îi vină bine,/ Cum pășeai întâia oară cu mâine către mine,/ Cum cântam cu tine-n brațe, tandru, cântece de leagăn,/ Cum dormeai la umbra florii în mirosul cald și reavăn/ Ieri sunam în cornul lunii să-ți aduc povești în lume/ Mă luptam cu ghinioane, cu balauri și cu mume…/ Ți-aduceam răpuse harpii, și gorgone, și titani../Azi sunt toate amintire îngropate pe sub ani../ Și-ai uitat nopțile toate când cu vocea sugrumată/ Te certam cu alintare, eu ca mamă, eu ca tată./ Și acum e praf de seară și un duh fără pereche/ Îl trimet să te găsească și să-ți susure-n ureche/ Cum se-ndoaie vremea-n mine încercând să rupă-o punte,/ Cum se zbate apa-n flăcări răsucite pe sub frunte,/ Cum se toarce iarna-n fire ce pe trupu-mi se-nfășoară/ Și cum ard sub haina lunii visele ce mor în seară…”)

Poetul, scrie tot în prefață Valentina Becart, fructifică în versuri, experiențe trăite, impunând linia fermă a unei personalități conturate, conștiința estetică situându-se pe o treaptă superioară de rafinament, cu semnificative rezonanțe poetice.

Prof. univ. dr. Valeriu Filimon îi scrie poetului Viorel Gongu, pe 31 martie 1989:

„Poetului și prozatorului căpitan Viorel Gongu,

sunteți posesorul unui condei format, marcat de iscusință și virtuozitate. Formele fixe s-au dovedit o foarte bună școală. Treceți cu virtuozitate de la tonul parodic la tonul grav al reflecției. La fel de suplu vă dovediți și în proză. Realul, fabulosul, și miraculosul se îmbină cu multă finețe, reușind să compuneți universul copilăriei aflate sub semnul mirării inocente. Texetele nu conțin nici o inadvertență. Narațiunea este condusă cu rafinament. Aceeași remarcă și în privința poezilor. Se pare că poezia a fost școala bună a prozei pe care o scrieți. Vă felicit.”

Fiindcă v-am făcut curioși, poetul Viorel Gongu este activ pe următoarele siteuri: agonia, cititor de proză, lira 21, hermeneia, casa gândului cleopatra, cronopedia, poezii.md; Și pe la următoarele cenacluri din capitală: Eroica, Fractali, Cetatea lui Bucur. Domnul Viorel Gongu a inițiat și a condus un cenaclu literar în comuna Prundu din județul Giurgiu și o echipă de teatru de amatori în aceeași comună.

Advertisements

One thought on “Noaptea lutierilor de Viorel Gongu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s