***

Politicăpoliticăpoliticăpo. În minte se schimbă literele. Iese un talmeș-balmeș. Dar se respiră. O inhalăm și expirăm. Ne cutremură și tot ea ne repune pe picioare. În politică e ca-n fotbal. Ne omorâm între noi, ori stăm și îi privim cum se omoară. Îi mai și înjurăm printre dinți, bine că nu știm multe vorbe de duh, ne mai certăm și pe noi, unii pe alții, unii pentru alții, unii cu alții. Aici e baiul. Că dacă e să fie ceva, după cum mi s-a zis: că istoria o cere (deși la capitolul ăsta stau mai prost: îmi vine greu să cred istoria, pentru mine nu există, tot ce există e de când am început să conștientizez, asta e istorie, una sumară, una care trebuie îndreptată după bunul meu plac) noi pe noi ne tragem în jos. Că exteriorului bată-l vina, numai de ce facem noi, niște nulități, ceva carne de tun, ce carne de tun? Mă fac să râd singură. Încă trăiesc în cărțile care-mi ziceau că bombardăm aeroportul și oameni ne facem. Și prinsă-n toate astea, mă împiedic și de altele. Scriu de zor să-i fac și pe alții să râdă, by the way atenție: conserve și medicamente.( Până la urmă te uiți de sus la om întinzându-i mâna să-l ridici și nu să-l dobori.) Nu știu dacă mai apuc să scriu despre „adevăratele mele probleme”. Așa-i când lași totul pe ultimă sută de metri.parampam

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s