am crescut?

Parcă a fost ieri, nici nu mai știu unde am scris, dar am scris. O scurtă reltarae a primei seri aici:

„Nedormită de peste 24 de ore. Și nici nu mai am somn, așa tare mă distrez dintr-o dată. Mă așteptam să nu știu, să o iau razna după seara trecută, care părea interminabilă, numai că m-a cuprins o energie de mamă-mamă. Când mi-am ocupat locul în cămin am dat peste o tipă care-și dădea aere și m-a speriat în ultimul hal. Gândindu-mă că na, ar urma să împart camera cu încă patru persoane (și cine știe cum cine se aseamănă se adună). Dar na, oamenii sunt frumoși, și din fericire nu toți la fel. Am aflat că tipa se mută, spre marea mea fericire. E urât să displaci pe cineva așa din start, numai că atunci când ți se pune pata păi nene, nu displaci persoana ca persoană ci tot ce zice/ face/ crede/ etc. Sper totuși să-mi treacă fiindcă nu mă plac pe mine neplăcând așa din senin o tipă ce-ncepe o frază cu: „fată”. În fine, a trecut și asta, am mers la cursuri încercând să trag de timp să vină clipa aia-n care mă apuc de adunat bagaje de la prietenii cărora li s-a făcut milă de mine și le-au găzduit necondiționat, eram moleșită și-mi venea să plâng. Nu m-am mai simțit așa niciodată. Cum nu-mi convenea ceva cum mi se umpleau ochii de lacrimi. Na, mi-a trecut în momentul în care m-am văzut cu bagajele aduse aici  și strânsă tare tare în brațe. Apoi a venit energia, voia bună. Și-am găsit plită prin vecini, și-am găsit stick de net cu împrumut și o duc bine tare. Numai că mă ocolește somnul, poate ceaiul ăsta de tei mă ajută, cine știe :D.”

Cât despre încheiere. E greu să te desparți de locuri odată ce te-ai obișnuit cu ele. Parcă se pierd niște clipe. Niște amintiri. Locul ăsta urmă să fie cum nu mă așteptam. Aveam să întâlnesc oameni mișto. Gen băieții de la 22 de care v-am scris, nu mai zic de cei de la 21, sau de serile cu poker și remi. Mai târziu am dat și peste inși cu care aveam să pierd partide de șah și table și cu care aveam să le câștig. Am vizitat și orașe și tot aici mi-am depănat pățaniile, despre cum n-am fost cazata la hotel 2000 in Timisoara despre care poți afla mai multe pe zekblog.wordpress.com șamd.. Eh, mai trece un an. A trecut și facultatea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s