tu ai un fel…

Tu ai un fel al tău senin de a zâmbi, și-n zâmbetul tău parcă se revarsă ploile calde, primele ninsori, nu știu câte primăveri… Și-mi amintești de oamenii pe care i-am întâlnit, pe care nu, cărora nu mai am ce să le reproșez, fiindcă nici ei nu mai sunt ce-au fost, ori ce au pretins. Și nu aveau zâmbet, nu aveau cuvinte, nici ochi care să vadă, nu știau să asculte lumea în mijlocul nopții cu toate plăcerile și neplăcerile ei, nu știau  nici măcar constelațiile.

Tu ai un fel al tău senin de a crede. Și câtă vreme ai credință îmi dai impresia că o să fie bine. Și o să fie. Fiindcă „primele zile” nu au sfârșit. Vor mai urma îmbrățișări sufocante care să-mi amestece oasele, vorbe cu miros de cafea…toate pentru întâia oară.

Tu ai un fel al tău senin de a uita că jocul are reguli, de a vedea frumusețea dincolo de frumusețe, de a călca zările și a face nu  înconjurul pământului ci al universului într-o singură clipă .

Advertisements

One thought on “tu ai un fel…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s