domnilor ca Z.,

Să vă povestesc. Am dat peste un tip simpatic foc. Părea o colaborare de business. Lui i-a părut cu substrat. Am citit astăzi mailuri pe care mi le-a trimis, se pierduseră la spam, motiv pentru care mi-a întârziat răspunsul. Tipului îi voi spune de-acum Z. Z la început mi-a scris frumos, apoi s-a amuzat pe seama lui, apoi pe a mea și apoi nu mai știu ce s-a întâmplat că m-am oprit din a îi răspunde. Nu dau apă la moară, nici nu era cazul.

Dragă Z, dacă citești astea (și probabil o faci fiindcă mi-ai spus că mi-ai citit toate postările din ultimii doi ani), de data asta e despre tine!

În primul rând nu mi-ai provocat nicio suferință. Categoric te poți bucura de un somn liniștit, ia aminte. Dacă lucrurile ți-au mers prost în ultimii ani, „When things go wrong, don’t go with them”, zicea Elvis. Și e un sfat prietenesc.

Nu trebuia să-ți fi imaginat că am scris un an și ceva pe bloguri despre tine, fiindcă nu am făcut-o. Nu te cunosc. Nu știu nimic despre tine, ce faci, cine ești, de unde ești, de câte ori ai plâns înainte să adormi, de câte ori ai ridicat tonul și la cine, de câte ori ai zâmbit, ș.a.m.d., și nici nu țin să știu toate astea. Tot ce-a fost între noi, a fost o gură de metrou și un schimb cinstit. Eu cu articolele tu cu banul. N-a durat mai mult de cinci minute. Apoi, nu am presupus nimic despre tine. Nu-ți vorbesc ție despre fericire, îmi vorbesc mie și, din când în când îmi răspunde și celălalt eu al meu care se strâmbă și închide laptopul. Că postez pe bloguri, asta nu înseamnă că scriu despre tine. Repet. Nu am de ce să îți scriu. Scriu prietenilor mei imaginari care noaptea gem satisfăcuți. Mi-ai zis că mi-ai scris în decembrie. Nu am primit nimic. Nu am citit nimic. Nu fug de mine. Nici de noi, fiindcă nu existăm în formula asta și nici nu vom exista.

Și acum, dacă tot nu va citi doar Z. această postare vreau să vă spun că Z. nu este singur în oala asta. Și ceilalți, ca Z., care îmi trimit fel și fel de mailuri, cărora uneori chiar nu le răspund, fiindcă nu le văd rostul, tot ce fac e să mă bage în sperieți și să mă ajute în dezvoltarea unui nou tic, și anume: uitatul după umăr pe stradă, în ziuă mare. Asta mi-ar mai lipsi, domnilor, să nu-mi fie prielnică plimbarea mea!

Advertisements

2 thoughts on “domnilor ca Z.,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s