și ne jucăm că trăim

Când eram mică, mă gândeam eu acolo, în neștiința mea, că oamenii mari fac lucruri extrem de importante, de o seriozitate ieșită din comun și abia așteptam să fiu și eu om mare.

Dar, deja ajunsă la o vârstă, apropiată maturității (despre care nu cred că există), îmi dau seama că tot un joc e și ce fac oamenii mari. Și mi-am dat seama unde greșesc. Cu cele mai bune intenții, poate, oamenii mari încearcă să-i învețe pe ceilalți regulile jocului lor. Dar, vedeți voi? Fiecare dintre noi are propriul joc, bazat pe propriile reguli. Nu poți să bagi pe gât cuiva regulile tale. El oricum le încalcă pe ale lui. Dacă ți le încalcă, te superi și apare disputa. Până la urmă iubim diferit, neștiind cum e celălalt. Îi iubim proiecția vagă pe care ne-am făcut-o despre el. Și atunci când s-a sfârșit jocul de-a închipuitul, nu mai e tocmai vesel.

Advertisements

One thought on “și ne jucăm că trăim

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s