***

când și când te întrebam dacă ești carte
te voiam undeva la vreo 300 de pagini/ te-aș fi recitat cu tot cu intonație
din locul meu, poziționată undeva între sol și la
bolboroseai
îți imaginai teorii zgomotoase despre nimicuri din care
nu ieșea niciodată altceva în afara unor sunete odioase
mă înghesuiseși în portativ
încurcai de fiecare dată gama/
în încerarea ta disperată de a mă cânta pe note
apoi mi-a tercut prin cap
că nereușind să mă cânți
ai fost inventat carte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s