joc-joacă

nu era omenește cu putință/
mi se părea cumva o glumă de neam prost/
m-am mai privit o dată în oglindă/
am bâjbâit după un nenorocit de prosop/
și-n surdină/ pe undeva/ îl auzeam mormăind despre nu știu ce emisiuni/
am dat paharul cu vodkă (fără suc de portocale) pe gât
și m-am imaginat infinit/neoglindit/infinit
mă simțeam infinit
mă simțeai infinit
limbile ceasului mi se plimbau prin gură
limbile ceasului care uita să mai sune
care nu sună
mă cântai
eu infinit eram și cântec
un cântec infinit al alarmei pe care nu ți-ai setat-o niciodată
parcă „mister” repetai după ce-mi fumasem și ultima țigară
nu mă lăsau în pace
și mi-era somn.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s