*

într-una dintre urechi încăpuse soarele
care se credea acrobat
târziu,
culcat pe o piatră
îți ștergeai chipul cu tălpile
singur,
iar pe piept îți apăru luna
era liniște
te topeai, tresăreai început
când soarele hotărî să apună
îți ieși prin tâmplă
acum erai cenușă
așteptai să renaști

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s