C1.

Stătea picior peste picior într-o bodegă dintr-un orășel oarecare, al cărui nume sigur că-mi scapă și-și savura tăria. O colecționară, așa ar fi descris-o apropiații, pe care uitase că-i mai are fiind atât de prinsă în lucrurile de zi cu zi.

Dezlega pagini din rebus când F. începu să dialogheze. Nu băgă de seamă. Obosită, cu un aer deloc superior, cu tocurile ei ultimul răcnet sub scaun, își imagina rătăcitori antici pe coline. Nu știa de ce, nu știa nici cum.

Momentele astea, pe care obișnuia să le savureze din plin, veneau ca un duș rece și o trezeau, obligând-o să fie conștientă de propria-i ființă în cele din urmă. I-ar fi spus lui F. vrute și nevrute. În primul rând să-și scoată verigheta din buzunarul drept al cămășii, că arăta penibil. Și apoi, l-ar fi învinuit pentru modul în care funcționează învățămâtul pe plan local. Ce atât tam-tam. Se abținea să nu îi strige că poartă vina întregii omeniri, fiindcă el, din simplu motiv că era acolo și proceda ca ultimul om, îi spulbera toate scenariile în care ar fi avut un soț frumos, fidel, cu care ar fi turnat doi plozi. Soț, poate și tată, F. călca strâmb, și nu părea să fie prima oară. Și apoi, dacă te uitai în toată crâșma aia infecta îi mai găseai și alții care să-i semene. F. era de vină. De la F. ar fi luat exemplu și X. și Y. și Z, iar în final, femeile din generația ei, avea să își continuie șirul în minte, nu s-ar mai fi aruncat de bună voie la cratiță să-și întemeieze ca toți oamenii o familie. Nu. Ar fi ajuns să îi învețe pe copiii lui F. și ai altora ca ei tot ce au învățat ele de la astfel de oameni. Iar asta, ținu să-și adauge sieși, ar fi pus capăt omenirii. Devenise o problemă de viață și de moarte. Ce mai! Trebuia să-i dea peste nas. Mai așteptă puțin, cât să dea pe gât două guri de rachiu.

– Uneori serios, îți vine să-ți dai două palme pur și simplu ai picat doar la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Astăzi în parc, m-a stropit odrasla cuiva cu apă peste picioare. Și a râs. Așa eram îmbrăcată (se ridică, făcu o piruetă și zâmbi), decent adică. A râs și eu m-am strâmbat. I s-a părut că a făcut o faptă demnă de aplauze, de a fi pus pe un piedestal și lăsat acolo Maică-sa nu era de față. I-aș fi spus că ar trebui să aibă grijă de educația lui, să nu-l educe după cum a fost ea educată. Așa și cu tine, domnule dragă, zi-mi mai bine de ce-mi faci ochi dulci. Nevastă-ta e obosită, ai sâcâit-o atâta vreme, nu mai are chef să v-o trageți și tu îți bei mințile și mă deranjezi crezând că ai tot dreptul din lume? Mai ales, mi se pare greșit să crezi că ai dreptul să mi te bagi în seamă. De ce nu-ți vorbești ție, scrie-ți, uită-te în oglindă, fă-ți complimente, în care să crezi măcar, nu să mă obosești pe mine și mai tare. N-am de ce să te ascult. Ce mi se pare și mai grav e că nu îți dai seama de propriile-ți acțiuni. Oh, nu-mi spune, ți-ai dat seama de când ai intrat în local. M-ai văzut aici, singură, probabil te-ai convins că sunt singură, că n-am planuri în seara asta și poate, poate, cine știe, mă cucerești cu rânjetul ăsta, îmi spui de cum am face noi câteva călătorii în jurul pământului, călătorii pe care de altfel nu le vom face niciodată. De fapt, probabil mi-ai spune tot ce ai ști că i-ar plăcea unei tipe să audă. Dar chestia e că nu ști nimic. Pune-te în locul meu. Te-aș cuceri dacă aș arăta ca tine, să-mi curgă sudoarea ușor de pe tâmple, să mi se vadă urma de la verighetă în lumina oasta slabă, și dacă ți-aș spune că ești frumos și cred că ne potrivim? Halal. Atât poți?

– De obicei pot mai mult, nu m-ai prins în serile mele de glorie. Permite-mi să mă prezint. Sunt F., în timpul liber cugetător, acum polițist. Investighez dispariția domnișoarei R. cu care știu, din surse sigure că ai fost prietenă. Adevărul e că m-am chinuit puțin să par căsătorit și să mă joc de-a seducătorul. Verigheta e în portofel, aveai s-o găsești mai târziu. Vă pricepeți să stricați jocul unui ofițer sub acoperire de minune.

– Domnule F., probabil și eu mi-aș spune toate lucrurile acestea, doar pentru a-mi spori șansele. Totuși, judecând după seriozitatea de care dați dovadă și după faptul că în sfârșit îmi arătați insigna, să vorbim despre domnișoara R., cu care, vă atenționez că nu am fost prietenă, ci doar o simplă cunoștință.

– R., căreia prietenii îi spuneau Ela, nu a mai ajuns la servicu de trei zile, iar ultima persoană care a văzut-o este mama ei. Sunt convinsă că știți unde locuiește, că era însărcinată în două luni, iar iubitul ei a fugit cu tot cu banii de chirie. Ela scotea ciubucuri fălindu-se că știe să dea leacuri de iubire, de divorț și așa mai departe. Bănuiesc că nu i-a mers cuiva, ori a murit ruda nu știu cui, nu am un fir anume. Nu se mai știe nimic. Încerc să intru în vorbă cu toate persoanele cu care a discutat de-a lungul ultimelor luni și mi s-a spus că ați fost recent la una dintre petercerile pentru care era bine cunoscută în cartier.

– Într-adevăr, am ajuns la un bairam de-al său recent, din întâmplare. La sfârșitul programului au tras de mine colegii să mergem să ne relaxăm la un 66. Am băut, am jucat și-am plecat. Așa am cunoscut-o și pe Ela. Îmi plăceau modul în care se îmbrăca. Avea un aer vintage.

– Vorbiți la trecut.

– Vorbesc, pentru că atunci mi-au plăcut, n-am idee dacă așa se îmbracă mereu sau atunci a fost o ocazie specială.

– Așa.

– Cam atât. Nu pot să vă ajut. În schimb, puteți să-mi cumpărați ceva de băut, drept mulțumire și să vă retrageți. Sau să-mi spuneți ceva interesant care să mă dea gata.

– Să vă dea gata? Nu vreau să vă dezbrac domnișoară.

– Fiind cunoscută drept un bun investigator, domnule dragă, dacă mi-ați propune să vă ajut să o găsim pe Ela m-ați da gata și m-ați scoate din rutina în care am început să mă scald de bună voie. Mi-e tragică situația. Dacă mă veți lăsa aici, după ce mi-ați spus despre caz, n-am să mă pot concentra să rezolv căsuțele rămase libere. Nu vă puteți juca așa cu nervii oamenilor, sunt sensibilă. Nu m-aș mai gândi probabil nici la cum sistemul educațional se duce de râmpă, nici la cum vara e atât de colorat orașul încât îmi vine să mă închid în casă și să ies la toamnă. Ajutați-mă! Sunt ferm convinsă că înainte să mă căutați, ați aflat cam tot despre mine.

– Adevăr grăiți. Să mai comandăm ceva atunci.

Advertisements

One thought on “C1.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s