de la febră*

Mi-e foame. Ba sete. Printre tusea asta care zguduie blocul și strănutatul care mă aruncă câte trei metri mai încolo de fiecare dată, excelând în a mă scoate din minți, habar n-am ce vreau.

Bag Tom Jones și socotesc cu cât a crescut profitul unei companii a cărei existență pare-se că mă jenează. Ca o boală. Și companiile pot fi boli. Mai ales pentru angajați. Boli mari, companiile astea. – De ce tușești așa rău? (mă întreabă în timp ce-mi atacă modul de exprimare din lucrarea de ieri). Că virusul ăsta te prinde, se agață de tine și roade cu poftă. Apoi tac, ce bine că nu-s corporatistă! Mă întreb cum e răceala prin corporații. De fapt, nici nu trebuie. Dau două telefoane, bat în retragere, mai bine să nu știu. Totul spre binele meu. Nimeni nu ar putea trăi în liniște, în siguranță, cunoscând adevărul. În fine, e minunat că la telefon nu se transmite. Și modul în care ceilalți îți arată cât de aproape îți sunt în astfel de momente când zaci și scrii urât, zău că te ajută și la inimă.

Vineri să-ți cumperi și cătină! (o auzi cum strigă-n telefon). Până vineri? Pisici, eu mâine trebuie să mă arăt lumii, că nu mai pot s-o evit. Și să nu-i zic nimic. Dar partea bună în toată tărășenia asta e că odată contaminată, un alt eu de-al meu caută să-mi joace rolul, un eu simpatic dar hapsân. Un eu care vrea să păstreze numai pentru el totul. Dacă se arată, poate că n-am să zgudui metroul la zece dimineața în timp ce mă voi îndrepta spre Amzei.

Advertisements

One thought on “de la febră*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s