It’s not a man’s world anymore

Cișmigiul e plin de oameni frumoși. Întotdeauna mi s-a părut un loc mai aparte, care primăvara atrage chitariști, șahiști și cititori deopotrivă. Nu mergi în Herăstrău să faci coveruri după Beatleși. Chiar dacă o faci, parcă ceva nu e cum trebuie, fiindcă așa-i tradiția pe linia ta genetică. Așa credea și bunica, și străbunica, și unchiul și mătușa și vecinii lor și vecinii vecinilor lor. Tot Bucureștiul… Nu se cade să mergi în Herăstrău și să începi să fredonezi „We all live in a yellow submarine/ yellow submarine…“.  După cum și femeile trebuie să stea acasă, să facă copii, să caute ghemotoace de praf pe sub pat și să se arunce la cratiță. Cel puțin astfel sunt încă portretizate în reclame sau alte campanii de marketing. În contrast, bărbatul, prezentat mereu la costum, este cel care aduce bani în casă. Mai mult, la noi încă se promovează ideea potrivit căreia femeia e doar un obiect sexual și continuă să întrețină prima pagină a multor reviste. Doar în presa economică femeia e prezentată drept model inspirațional, iar lipsa aceasta a promovării în presa generalistă e din cauza unei mentalități preexistente la nivel social.

Un proverb armenesc zice că femeia e sufletul bărbatului. Cioran o definea muzică rătăcită în carne. Un tip pe stradă îi spune unei fete că-i o păpușă frumoasă și ea-i zice că-l iubește. E ca și cum îi zici cuiva, într-un mod „finuț“ că e ușor marxist, când vrei să-i zici „comunistu‘ naibii“.
Dar aici e despre lipsa educației, nu despre sexism. La fel de bine rolurile puteau fi invers. Dacă anticii greci considerau femeia unealta diavolului, un rău necesar, eschimoșii își ofereau femeile în semn de ospitalitate musafirilor. Cât numeri pe degete, în India și în alte țări, femeilor li se aruncă acid clorhidric în față fiindcă au refuzat vreun „bărbat“ pe stradă, sunt bătute, violate, iar în alte părți, ucise pentru că s-au dus la școală.
În Europa, de-a lungul timpului femeia a avut și roluri bune și mai puțin bune. La noi, în perioada comunistă, femeia a fost depersonalizată și s-a produs o ruptură între evoluția rolului în societate în raport cu evoluția occidentală. Totuși, în ultimele decenii poziția femeii s-a îmbunătățit. Pe plan local, antreprenoriatul feminin se dezvoltă cu pași repezi, dovadă stă faptul că tot mai multe companii cooptează în conducere femei. Și tot mai multe firme sunt înființate de doamne. Cineva spunea recent, că superfemeia stă peste zece ore pe zi la birou, apoi își îndeplinește cu brio rolul de mamă și de soție. După părerea mea, o superfemeie nu are copii, nu stă o grămadă de ore pe zi la birou și nu este soția ideală. Nu cred că ceea ce dictează concepțiile unora fac o femeie să fie superfemeie. Oricum, avem vești pentru voi. Nu mai trăim demult într-o lume a bărbaților!

(text apărut în revista Capital , în data de 8 martie 2017)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s