yeah, me

„Cum să fii fericit pe internet”. „Cum să fii fericit în viața reală”. „Cum să fii tu”. Mi-am încercat de multe ori norocul pe Google, e drept. În căști? Back to me de la The All American Reject. O piesă pe care-o ascult din liceu și iau decizia zilei. Să revăd How I Met Your Mother sau Friends? La Friends m-am uitat deja de trei ori. Ok, HIMYM să fie. Și, mă confund, ca acum șapte ani, cu Alyson Hannigan. Nu mă pot abține. În poală? Am un pisoi. Pare cel mai fericit din lume, mai ales când îmi roade inelarul. Parcă i-am schimbat viața, zău. Are trei luni și un GPS în suflet. Se proptește de mine oriunde m-aș așeza în camera asta de nici 28 mp.

/merg să fac un duș. Aici port cele mai sincere discuții cu mine. Sub jetul ăsta de apă ba fierbinte, ba rece, niciodată moderat. Ca în blocul ăla unde vecinii nu se gândesc decât la propriile persoane. Și-mi vorbesc, ca unui prieten cu care stai la o bere după 3 ani de când nu v-ați mai dat semne, despre stări și cărți și orice mi-a mai atras atenția în ultima vreme. Îmi zâmbesc larg, că nu mă vede nimeni. Și, oricum, toți  oamenii pe care i-am cunoscut în utlimul timp, clar au probleme.

All my favorite people are broken
Believe me
My heart should know

Îmi cântă în minte.

Some prayers are better left unspoken
I just wanna hold you
And let the rest go

Mă trezesc că adaug. Băi, în mare parte știu numai oameni triști care-și imaginează că fericirea e ceva nemaipomenit la care ajungi „cu chiu cu vai”. Chiar și-ar putea face propriu’ grup, unde ar avea tricouri sau bandane la fel. Sau maiouri. Maiourile sunt super faine vara. Toată lumea mi se pare că arată bine în maiou. Poate voi adera și eu vreodată la grupul oamenilor care nu se lasă-n pace, care au ceva cu ei, „din reflex”. Penibil. Sau poate nu. Dau un search pe google. How to be happy. Americanii sigur au găsit adevărul. Pe naiba.  FERICIREA. E o stare care apare deja consumată?

Cu multă vreme în urmă anxietatea, depresia, fobiile îmi erau cei mai buni prieteni. Făceau parte din mine. Uneori simultan, alteori pe rând. Și, odată cu timpul, am ratat nenumărate chestii. E foarte nasol să fii anxios. Și destul de la modă. Te temi de orice rahat și nici măcar nu poți explica celor din jurul tău ce se întâmplă cu tine fiindcă știi cât de irațional ești și ei oricum subestimează toate stările astea. Înghiți în sec, mai eviți câțiva oameni și oricum, îți zici, ca să te alini, că mulți par super reduși și că nu ai ce le explica, fiindcă oricum nu vor înțelge. Nu-ți bați capul. În orice caz, adevărul e că n-am ratat cine știe ce petreceri sau ieșiri, de-a lungul timpului, dar m-am autosabotat și nu m-am lăsat să fiu fericită, deși poate ar fi trebuit de atâtea ori. Uneori o mai fac. În fine, secretul? Trebuie doar să îmi las liniștea să fie creativă, din când în când.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s